Firea, noul Hercule al politicii româneşti

Scris de Dumitru Păcuraru, 20 noiembrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Va fi sau nu exclusă din PSD după ce şi-a dat demisia din funcţiile de conducere? I se va ridica susţinerea politică din partea partidului din partea căruia a candidat pentru primăria generală a Capitalei?

Gabriela Vrânceanu Firea este un personaj atipic şi todată reprezentativ pentru ceea ce înseamnă un politician de succes.

I se poate reproşa orice, înfara faptului că a devenit unul dintre cei mai populari politicieni ai momentului. Dacă ar fi preşedinte al unui partid, cu siguranţă acel partid ar aduna voturi de pe urma ei. Dacă ar fi liderul PSD, fără discuţie ar fi candidatul prezidenţial.

Ceva îi lipseşte, totuşi: nu are dosar penal. Cum a scăpat? În acelaşi timp cum se face că PSD vrea să dea afară un membru, bine cotat în sondaje, care nu are dosar penal?

De fapt, ce a făcut Firea? Mai concret decât că se ceartă cu Liviu Dragnea nu există. Este exact aceaşi situaţie în care se afla Traian Băsescu pe când era primar general. Exact aceeaşi, însă pe dos. Mănuşa este aceeaşi mănuşă dacă o întorci pe dos, dar nu o mai poţi pune pe mână.

   În PSD, de când este condus de Liviu Dragnea, a fost o continuă vânzoleală. Nu s-au văzut toate detaliile decât după instalarea şi căderea celor două guverne şi acum schimbarea celui de al treilea, prin remanierea a 8 miniştri. Plecarea lui Victor Ponta poate fi considerat un incident de parcurs, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Mircea Geoană. Căderea provocată a două guverne este ca o comă indusă.

Eventuala exludere a propriului primar din cel mai mare oraş al ţării, echivalează cu o a treia cădere de guvern provocată. Ce mai poate urma? Pe cine va mai da afară Liviu Dragnea? Un interpus de talia primarului general nu este decât premierul. Va urma Viorica Dăncilă? Prea mult o vrea plecată preşedintele Klaus Iohannis ca să i dea satisfacţie. O ţine şi pentru că este blândă. Are opinii personale, vorba aceea, dar nu este de acord cu ele dacă nu-i plac liderului PSD.

Dacă ar fi în tabăra preşedintelui Klaus Iohannis ar proceda la fel. Dar dacă Gabriela Firea ar fi în tabăra, în partidul preşedintelui Iohannis? S-ar înţelege perfect cu Iohannis? Având atâta popularitate nu ar fi un contracandidat serios al său la preşedinţie?

Din fericire, fiecare persoană îşi găseşte exact partidul care i se potriveşte. Pe parcurs află că a greşit partidul. Ce altceva poate face decât să treacă în altă barcă? Sportul acesta se practică de multă vreme, cu mai mult sau mai puţin succes. S-a trecut şi la bucată, şi la grămadă dintr-un partid în altul. De cele mai multe ori s-a format întâi o grupare, apoi un partid care s-a lipit de alt partid. Ultimul aventurier este Victor Ponta. Are partidul său în care îi invită pe toţi cei ce au nemulţumiri faţă de liderul PSD sau sunt daţi afară.

Legea nu-i permite unui primar să plece în alt partid decât după ce este exclus. Dacă îşi dă demisia îşi pierde funcţia. Aşa este legea la primari, foarte diferită faţă de parlamentari. Din acest motiv este mai strategic dacă Firea este menţinută în PSD, dar pusă pe linie moartă.

Dar nu poţi şti cum gândeşte Liviu Dragnea. Misterul gândirii sale îi dă forţa de a se menţine în fruntea celui mai mare partid din România. Poate are un secret, numai al lui.

Dar de ce să aibă numai liderul PSD secretul lui? De ce să nu aibă secretele lor toţi liderii partidelor, inclusiv preşedintele Klaus Iohannis?

Poate că politica de azi din România este aşa cum este tocmai pentru că fiecare lider are secretul lui, planul lui personal.