Fiecare politician poate deveni baron local

Scris de Dumitru Păcuraru, 08 iulie 2020 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Turbulenţele de pe piaţa muncii vor obliga viitorii candidaţi la primării să-şi introducă în programele electorale un punct de mare interes: crearea de noi locuri de muncă.
Se pune întrebarea cum poate un primar ajuta la înfiinţarea unor noi locuri de muncă? Răspunsul este atât de simplu încât îi lăsăm pe viitorii candidaţi să-l prezinte.
Tot candidaţilor le revine sarcina de a-i întreba pe actualii primari şi preşedinţi de consilii ce au făcut pentru crearea unor locuri de muncă în mod concret, câte locuri de muncă au înfiinţat pe parcursul mandatului de patru ani.
Nu este corect să se pună la socoteală locurile de muncă din instituţiile de stat pentru simplu fapt că acestea pe de o parte împovărează bugetul, pe de altă parte pentru că există suspiciunea rezonabilă că angajările, în marea lor majoritate, s-au făcut pe criterii politice.
Primarul PNL a angajat persoane cu opţiuni liberale, primarul PSD a avut grijă să fie angajate persoane care simpatizau PSD-ul şi aşa mai departe în cazul primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene de la ALDE şi PMP, până la UDMR.
Această cutumă va fi respectată şi pe viitor, indiferent sub ce culoare politică se vor câştiga viitoarele funcţii de conducere la nivel local. Explicaţia este simplă: fiecare partid, fiecare preşedinte de organizaţie judeţeană, până la urmă fiecare alegător, ştie că nicio formaţiune politică nu se poate impune pe scena politică dacă nu are organizaţii în teritoriu.
Lipsa organizaţiilor locale o resimte mai ales USR şi PLUS. Aceste partide s-au impus de sus în jos. Au obţinut rezultate neaşteptate atâta vreme cât votul a fost eminamente politic, fie că a fost vorba despre alegerile europene, fie de cele parlamentare.
Alegerile locale vor constitui un test nu doar pentru USR-PLUS, ci şi pentru Pro România. Ele ocupă partea mediană a sondajelor, undeva între 8-15%. Aceste procente nu le asigură câştigarea unor mandate de primari şi preşedinţi de consilii judeţean decât în mod excepţional, din moment ce demnitarii locali sunt aleşi dintr-un singur tur.
O altă categorie de partide o reprezintă cele aflate în vecinătatea pragului electoral. Sunt micile formaţiuni politice PMP şi ALDE, încropite conjunctural, unul de fostul preşedinte Traian Băsescu, altul de fostul lui prim ministru, Călin Popescu Tăriceanu.
În situaţia lor nici nu poate fi vorba să promită crearea unor locuri de muncă. Treaba partidelor mici este să critice puterea, fie că este vorba despre puterea centrală, fie de cea locală.
Este un fapt deja demonstrat istoric că, dacă poate, fiecare politician devine un baron local. De fapt, dacă ar putea, toţi politicieni ar deveni nişte tirani.
Între coperţile fiecărui carnet de membru de partid se ascunde promisiunea unei funcţii publice, bine plătite, un cec în alb. O dovedesc recentele numiri în funcţiile de conducere de la Curtea de Conturi, ANRE, agenţii guvernamentale, dar şi la conducerea unor instituţii locale. O anomalie este şi numirea judecătorilor CCR de către partide.
Dar, în public, nu despre crearea unor astfel de locuri de muncă vorbesc liderii de partid. Aceste funcţii, care înseamnă tot atâtea privilegii şi avantaje materiale, sunt rezervate celor care sponsorizează sau muncesc pentru un partid.
Aceste adevăruri trebuie spuse sau trebuie să rămână în spatele uşilor închise? Alegătorii, fără să li se spună, cunosc aceste lucruri. Din cauza acestor abuzuri făcute la adăpostul unor legi nedrepte există un absenteism atât de mare. Din cauza inechităţii sociale şi-au părăsit ţara milioane de români.
Din păcate, foarte mulţi reprezentanţi ai autorităţilor locale, nu fac altceva decât să contrubuie la perpentuarea şi accentuarea acestor inechităţi sociale.
Se va schimba ceva în bine după alegerile din 27 septembrie? Unii cetăţeni, nici dacă arzi cu fierul roşu, nu cred nici că primarii pot crea locuri de muncă nici că vor contribui la diminuarea inechităţilor sociale.
Alţi cetăţeni, mai optimişti din fire, odată la patru ani se încăpăţânează să spere în marea schimbare în bine.