Fenomenul „Sorina”

Scris de Dumitru Păcuraru, 25 iunie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

După o pauză relativă, cazul fetiţei Sorina din Baia de Aramă redeschide subiectul „republicii procurorilor”, atât de drag ambelor tabere, din motive electorale. Mihai Fifor, devenit după epoca Dragnea unul din liderii importanţi ai PSD, spune că ” aşa se întâmplă când o societate îşi rezolvă problemele cu procurorii”. Călin Popescu Tăriceanu, tot legat de acest caz, relansează teza cu România „republica procurorilor”.

Oarecum în contrapartidă, Dan Barna cere guvernului să dea publicităţii un raport GRECO referitor la statul de drept, raport care vizează desfiinţarea secţiei speciale de anchetare a magistraţilor.

Reacţia PSD nu este atât de radicală încât să ceară concomitent cu desfiinţarea Secţiei Speciale şi desfiinţarea DNA. Pe parcursul campaniilor electorale este posibil să se ajungă la dispute de acest fel. Fără un personaj ca Liviu Dragnea, este mai greu de acuzat PSD că modifică legile justiţiei pentru un singur om. Este greu, dar nu imposibil. În general temele electorale vor rămâne cele vechi.

Mai devreme sau mai târziu, se va reveni la vechile dispute pe marginea justiţiei. Pentru reaprinderea patimilor este nevoie doar de o scânteie, iar cazul fetiţei agresate de o procuroare poate declanşa un incendiu politico-electoral.

Fără Dragnea, PSD nu se mai aventurează într-un război pe faţă cu justiţia. Nu ştim ce se va întâmpla după congresul PSD de la sfârşitul acestei săptămâni. Viorica Dăncilă a lăsat la liber înscrierea pentru desemnarea candidatului prezidenţial. Mai mult, se pare că la concurs va fi măsurat şi Tăriceanu, dimpreună cu propunerile din PSD. Victor Ponta se raliază şi el proiectului şi propune un candidat comun PSD-ALDE-Pro România.

Asta înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât constituirea unui pol al stângii, în condiţiile în care la dreapta se prefigurează o spargere a unităţii, prin hotărârea USR-PLUS de a avea un candidat propriu, concurându-l pe candidatul PNL. Soluţia, deja avansată, ar fi retragerea onorabilă a lui Klaus Iohannis din cursă, ivindu-se şansa de a fi desemnat preşedinte al Consiliului European. O funcţie reprezentativă, dar care i s-ar potrivi actualului preşedinte, acesta având şi prestanţă şi o predispoziţie spre puterea simbolică, decorativă.

În acest mandat a demonstrat cu prisosinţă că îi plac accesoriile puterii, întâlniri la vârf cu personalităţi foarte vizibile, vizite în locuri exotice etc.

Nu ştim cum vor evolua lucrurile în cazul Sorina. PSD are interesul ca protestele să se amplifice. Opoziţia vrea să se termine rapid, înainte ca „Sorina” să nu devină un fenomen, gen „incendiul de la Colectiv” sau Rosa Parks, prima negresă care s-a opus segregaţiei refuzând să se ridice de pe scaun într-un autobuz pentru a se aşeza un alb. Incendiile social-politico-electorale pornesc de la fapte banale.

Întâmplarea, în ciuda aparenţelor, are toate ingredientele pentru o poveste de succes, cu priză la public. Este un copil abandonat de părinţii naturali, este de etnie romă, a fost luată în plasament familial de familia unei asistente sociale, iar cei care vor să o adopte sunt români plecaţi în străinătate. La acţiunea de „extragere” din familie au participat vreo 15 mascaţi, o procuroare a agresat un copil fără apărare. Se mai adaugă şi posibilitatea ca procesul prin care familia din America a primit adopţia să fi fost viciat de fapte de corupţie. Deci pot intra în scenă atât DNA, cât şi Secţia Specială de Anchetare a Magistraţilor, încă neabreviată. Prin abreviare s-ar putea să se ajungă la SSAM, iar prin supraabreviere la un nedorit SS.