Electoratul invizibil al USR

Scris de Dumitru Păcuraru, 05 octombrie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Competiţia dintre candidaţi se înviorează pe zi ce trece. Fiecare simte nevoia să spună ceva inteligent, adoptând mai degrabă un ton glumeţ decât unul academic. Până şi Viorica Dăncilă a renunţat la sobrietatea obişnuită şi scoate adevărate perle la adresa lui Klaus Iohannis. Am zice că reuşeşte să facă mişto de încetineala lui şi de tabieturile lui.

   Merită remarcată strădania tuturor candidaţilor prezidenţiali de a veni cu câte o idee originală.

De pildă Viorel Cataramă zice că toţi prezidenţiabilii susţin globalizarea, numai el susţine suveranismul. Paleologu a trecut de la atacul asupra preşedintelui Iohannis la mici înţepături la adresa lui Mircea Diaconu.

În schimb la USR apare o gâlceavă internă. Fondatorul mişcării, Nicuşor Dan, se suprapune peste campania prezidenţială cerând să fie desemnat candidat la primăria generală a Capitalei. Forţa unui partid, zice el dând exemplul PSD, constă în structura teritorială. Are dreptate, dar tocmai acest lucru îi lipseşte USR-ului şi nu ştim dacă se poate realiza cât ai bate din palme, pe parcursul unei campanii de doar 30 de zile.

Mai puţin atente sunt partidele, iar candidaţii cu atât mai puţin, la sondaje. Klaus Iohannis s-a detaşat de primul pluton, format din Viorica Dăncilă, Dan Barna şi Mircea Diaconu, la o distanţă nefirească. Candidatul PNL se mişcă în marja de 40-45%, în timp ce următorii trei ocupă un interval cuprins între 15-25%, ordinea schimbându-se de la sondaj la sondaj, în funcţie de cine îl comandă sau ce interes au cei ce îl realizează.

Ca şi la euroalegeri s-ar putea să fie mari surprize. Este posibil ca eşantioanele să nu fie reprezentative. USR cred că are un electorat care nu se vede, o armată de umbre care va ieşi la vedere doar în ziua votului. Electoratul USR este tot atât de neconvenţional ca partidul.

Aş cita partea din poezia lui Bolintineanu  „Mama lui Ştefan cel Mare”: „Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună/Oastea lui zdrobită de prin văi se-adună”, dar nu ştiu cui să o aplic. Se potriveşte la PSD sau la USR? Ambele partide sunt capabile de mari surprize.

Şi vorbim aici nu de partidele în sine, nu de candidaţii lor, ci de electorat. În timp ce PSD a avut un electorat la vedere, un bazin electoral captiv, reprezentat de categorii socio-profesionale determinabile, USR are un electorat invizibil, mobil, care răspunde la stimuli imediaţi, un electorat care se enervează uşor şi dă buluc în stradă. Este un electorat căruia îi place şi spectacolul, mai ales cel de noapte, cu luminiţe de telefoane, cu proiecţii pe ziduri, dar şi cu bătăi cu jandarmi.

Până acum au reacţionat la acţiunile guvernului PSD, dar de acum ar putea reacţiona şi la greşelile lui Klaus Iohannis.

Cum se spune, un leu poate fi scos din sălbăticie, dar nu poate fi scoasă sălbăticia din leu. Şi nu este vorba despre leul lui Mugur Isărescu, din ce în ce mai jigărit. Poate că este prea radicală comparaţia, dar când vrei schimbare nu merge cu jumătăţi de măsură. Aşa cum a mers Klaus Iohannis pe tot parcursul mandatului său lung.

Cei cinci ani de mandat ai lui Iohannis au fost mai degrabă cinci ani de plictiseală, decât de schimbări. Până şi „lupta anti-corupţie” a fost plictisitoare, sfârşind cu sacrificarea purtătoarei de stindard, Laura Kovesi.

Prima grijă a candidatului Klaus Iohannis ar trebui să fie legată nu de PSD şi Viorica Dăncilă, ci de sensibilitatea unui electorat care-i pândeşte din umbră mişcările, îi monitorizează greşelile. USR a fost înainte de toate, şi încă este, o stare de spirit. Cu oamenii care doresc cu ardoare schimbarea nu se glumeşte, dar nici nu te pui în fruntea lor, pretinzând că-i conduci spre victorie, dacă mergi cu viteza melcului. Electoratul USR este unul grăbit, care nu mai are răbdare, vrea schimbare imediată şi radicală.