Efectul pervers al condamnării lui Dragnea

Scris de Dumitru Păcuraru, 25 iunie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Sentinţa prin care Liviu Dragnea este condamnat la 3,6 ani de închisoare cu executare, sentinţă în primă instanţă, deşi nedefinitivă, este un punct crucial în viaţa politică din România. Sentinţa este văzută diferit. PSD mizează pe faptul că în acest moment condamnarea nu este definitivă, prin urmare există prezumţia de nevinovăţie, în vreme ce opoziţia primeşte un nou impuls, un motiv în plus de a cere retragerea lui Dragnea din viaţa politică.

Ludovic Orban este printre primii care cer demisia lui din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Urmează o moţiune de cenzură, iar sentinţa dă speranţe opoziţiei că un număr tot mai mare de parlamentari PSD vor părăsi partidul în semn de protest.

Va urma o perioadă în care părţile se vor bate pe viaţă şi pe moarte. Liviu Dragnea, personal, nu mai are ce pierde. El se transformă într-un fel de haiduc vânat, un fel de Iancu Jianu al zilelor noastre care ia de la stat şi dă la săraci. A nu se uita că a promis că un milion de cetăţeni vor trece în categoria clasei de mijloc. El este practic fondatorul aristocraţiei bugetare. Prin urmare, teoretic, se bucură de o susţinerea unui milion de oameni la care se adaugă familiile acestora. Nu i se poate nega popularitatea în rândul unei mari părţi a populaţiei. Eliminarea lui, mai precis încercările de eliminare, va fanatiza o parte dintre cei care au avut de câştigat de pe urma guvernării PSD-ALDE. Măsurile populiste aduc beneficii populaţiei sărace, dar şi funcţionărimii. Dacă PSD îl susţine în continuare, ceea ce este previzbil, opoziţia va avea în Liviu Dragnea un adversar de o duritate extremă. PSD este la un pas de a se radicaliza. Una după alta filialele judeţene s-au  solidarizat cu preşedintele. La rândul ei îşi va înteţi atacurile, încercând să ţină pasul cu radicalismul declarat al PSD.

Argumentele susţinătorilor lui Dragnea sunt, în parte, dictate de emoţie, iar pe de altă parte de teama că fără actualul lider, considerat foarte puternic, PSD va fi făcut zob de adversari. Există opinia că fără Liviu Dragnea DNA va reveni la statutul de dinainte, că se vor opri modificările la legile justiţiei. Toţi cei care într-un fel sau altul au simţit mâna lungă a binomului SRI-DNA sunt gata să-l susţină în continuare pe Liviu Dragnea.

Una dintre consecinţele acestei condamnări ar putea fi şi anunţul făcut de Klaus Iohannis că va candida pentru un nou mandat. Dacă din acest moment Liviu Dragnea a făcut pasul spre statutul de victimă de om care se sacrifică pentru binele altora, Klaus Iohannis devine oficial vârful de atac al opoziţiei.  Anunţându-şi candidatura într-un moemnt de tensiune politică maximă, preşedintele nu se mai poate considera un mediator.

Că sentina a fost sau nu una politică nu mai interesează pe nimeni. Sunt prea multe interese în joc pentru a se judeca limpede acest caz neobişnuit. Când a fost condamnat Adrian Năstase partidul nu l-a susţinut. Nu l-a susţinut nici pe Victor Ponta în momentele grele legate de incendiul de la Colectiv. Cazul Dragnea are ceva în plus. Cu cât protestatarii vor cere mai insistent demisia sau retragea lui, cu atât mai mult PSD va face zid în jurul lui. Condamnarea lui Dragnea are un efect pervers, la fel ca revocarea şefei DNA. Cu cât i se deschid mai multe dosare penale, cu atât devine mai popular, iar de cealaltă parte cu cât se forţează revocarea Laurei Kovesi cu atât mai mult se radicalizează şi protestele de stradă.

România riscă să fie împinsă în prăpastie şi de unii şi de ceilalţii. Ca un pui de iepure de care trag doi câini flămânzi.