După 30 de ani

Scris de Dumitru Păcuraru, 03 decembrie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Un prim 1 Decembrie fără scandalurile obişnuite ar putea lăsa impresia că am intrat în altă eră. Într-adevăr, românii au ajuns să vadă şi ziua în care politicienii nu s-au certat de Ziua Naţională.

Pentru prima oară în cinci ani preşedintele Iohannis a uitat de PSD. Nu i-a pomenit nici pe penali şi nu a făcut nicio trimitere la lupta împotriva corupţiei, înlocuind-o cu sacrificiul pentru democraţie.

Demonstraţiile de tehnică militară, pasul de defilare al diverselor detaşamente dotate cu echipamente sofisticate şi nu în ultimul rând programele televiziunilor au îmbărbătat populaţia, creând senzaţia apartenenţei tuturor românilor la o Românie unică.

Ziua Naţională din 2019 pare să fi fost dedicată Diasporei. Pentru o zi parcă s-au şters 30 de ani de certuri. Nimeni nu i-a reamintit nici măcar lui Petre Roman cum la 1 Decembrie 1990 la Alba Iulia a dat semnalul huiduielilor împotriva lui Corneliu Coposu.

După 30 de ani un alt prim ministru se gândea la Alba Iulia că cele trei provincii româneşti nu sunt unite prin autostrăzi. Aceasta este distanţa de la un prim ministru emanaţie a revoluţiei anticomuniste la un prim ministru instalat la cârma guvernului în urma unei moţiuni de cenzură.

Pe baricade din 1990, activi politic când în prima linie, când în plan secund, anul 2019 îi găseşte pe Petre Roman şi pe Ludovic Orban în acelaşi partid. PNL, ca şi alte partide, a adunat de-a lungul timpului membri din întregul spectru politic. De fapt, nucleul primei facţiuni politice, Partidul Democrat, rupte din FSN se află acum în interiorul PNL.

O unire ” în cuget şi-n simţiri”, aşa cum s-a văzut la 1 Decembrie 2019, au săvârşit-o întâi partidele, de cele mai multe ori spre dezamăgirea simpatizanţilor. Nu s-a văzut cu ochi buni nici fuziunea Partidului Social Democrat din România, reînviat de Sergiu Cunescu, cu PDSR-ul lui Adrian Năstase, aşa cum nu a fost bine primită fuziunea PNL cu PDL. Despre alianţe gen USL nici nu mai vorbim.

Dacă în cei 30 de ani formaţiunile politice s-au aliat în fel şi chip, de ce populaţia nu le-ar putea urma exemplul? De ce nu ar putea sta alături de Ziua Naţională un votant al preşedintelui Iohannis cu un votant al Vioricăi Dăncilă? Pentru că nu l-au huiduit pe Klaus Iohannis în timpul manifestărilor din Bucureşti, şi nici pe premierul Orban la Alba Iulia, ai impresia că pesediştii s-au topit într-o masă amorfă care îşi pune speranţele în noua putere.

Impresie trecătoare. A doua zi preşedintele Iohannis, prezent la o întâlnire cu PNL, a revenit cu picioarele pe pământul bătătorit de tot soiul de politicieni repetând că PSD nu mai trebuie să vină niciodată la putere pentru că „timp de 30 de ani a inhibat dezvoltarea României”.

În concluzie, lupta dintre partide continuă. PSD are un număr mare de parlamentari, iar partide precum ALDE şi chiar UDMR nu sunt cu totul convinse că trebuie să susţină guvernul PNL. O mică defecţiune şi guvernul PNL poate cădea.

De aceea alegerile anticipate sunt mai mult decât necesare. Până la toamnă PSD, poate sub altă formă, are şansa să revină în prim planul vieţii politice. În acelaşi timp, datorită unor gafe, din cauza restructurărilor pe care este obligatoriu să le facă, a imposibilităţii majorării pensiilor şi salarilor promise de PSD, guvernul Orban poate fi supus unei erodări rapide.

Un alt obiectiv cerut de preşedinte este alegerea primarilor din două tururi. PNL, ca şi USR, are nevoie de câţi mai mulţi primari pentru a-şi consolida structurile teritoriale.

Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.