Dosarul Elena Udrea, un moment delicat pentru Justiţie

Scris de Dumitru Păcuraru, 14 martie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

21 de ani de puşcărie. Atât au cerut procurorii pentru Elena Udrea în dosarul “Gala Bute”. Considerată simbol al corupţiei, cea mai vizibilă persoană din timpul guvernelor PDL, om de încredere al preşedintelui Băsescu, dar şi cel mai influent om politic o lungă perioadă de timp, Elena Udrea a redevenit un cetăţean obişnuit. Adică fără influenţă, fără susţinere, fără pile, fără funcţii publice.

Cazul Elena Udrea poate fi privit din mai multe puncte de vedere. În primul rând condamnarea sau achitarea ei va fi testul suprem al activităţii DNA. O eventuală condamnare echivalează cu o consacrare supremă a independenţei justiţiei, atât în timpul anchetei judiciare, cât şi a procesului propriu zis.

O achitare sau chiar o condamnare cu suspendare ar pune sub semnul întrebării instituţia care a instrumentat acest dosar. Elena Udrea, dintr-un simbol al corupţiei, s-ar transforma într-o victimă a sistemului, a “binomului”.

Ea a fost printre primii politicieni care au acuzat existenţa unui  adevărat program de eliminare a unor persoane din viaţa politică. L-a acuzat pe generalul Coldea şi pe şefa DNA Laura Codruţa Kovesi că doreau să o distrugă pentru că era deţinătoarea unor secrete, că “ştia lucruri”.

Elena Udrea poate spune orice, însă un lucru rămâne cert: a fost persoana cea mai influentă din timpul regimului Băsescu. Şi nu a fost o uşă de biserică, deşi uneori putea fi văzută spunând rugăciuni. A afişat o bogăţie, un lux care nu cadra cu veniturile şi cu statutul unui funcţionar al statului.

După pierderea funcţiilor, datorate nu unei deficienţe personale, ci alegerilor democratice, Elena Udrea pare să fi redevenit un om de rând. În această postură, umilă, aproape decentă, falnicul personaj de altădată poate impresiona, poate stârni compasiune. Cum să fie biata de ea întemniţată 21 de ani?

Proces greu, cu multiple implicaţii, sentinţa s-a amânat.

Judecătorii trebuie să cântărească fiecare probă aflată la dosar. Dacă sentinţa s-ar da după câte s-au spus în spaţiul public, fosta vedetă a guvernului Boc ar primi două feluri de pedepse.

Pe de o parte, susţinătorii, care la rândul lor se împart în foşti susţinători şi actuali susţinători, ar fi milostivi şi i-ar da o pedeapsă uşoară. Justiţiarii, cei care cred că DNA are rolul de a asana moral societatea românească ar cere maxim de pedeapsă ca în acest fel să dea un exemplu.

Pe vremuri jandarmii când prindeau un hoţ îi aruncau pene în cap şi peste haine, turnau peste ele păcură şi plimbându-l pe uliţe îl puneau să strige „cine fură ca mine, ca mine să păţească!”. Acum acest rol a fost preluat de mass media, în toate formulele.

Înainte de a fi judecat cineva acuzat de corupţie i se aplică o sentinţă morală în spaţiul public. Omul este făcut în toate chipurile. Prevalează acuzaţiile, chiar dacă nu s-a dat o sentinţă finală. Dar deja politicienii sunt obişnuiţi. Toţi, fără excepţie, acuză faptul că sunt victimele răzbunării politice. Alţii, cum este şi cazul Elenei Udrea, vorbesc şi despre o răzbunare personală.

Jocurile politice, cel puţin în ultima vreme, s-au intersectat cu dosarele judiciare. Între ele este greu de făcut o demarcaţie netă. Tot atât de greu este şi să demonstreze cineva că organele de anchetă acţionează la ordinul cuiva.

Cert este că nu se poate face o pauză până când cineva, guvernul, parlamentul, societatea civilă, vor găsi de cuviinţă să cadă de acord asupra modului în care trebuie să funcţioneze justiţia.

Legea trebuie să fie clară, iar modalitatea de lucru a organelor judiciare la fel de clară. Dar până acolo mai este câte ceva de făcut. Dincolo de orice speculaţie, o sentinţă sau o achitare în cazul Elenei Udrea va fi definitorie pentru modul în care funcţionează justiţia în România.