Discursuri slăbuţe

Scris de Dumitru Păcuraru, 19 iunie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Nimic spectaculos în timpul dezbaterilor pe marginea moţiunii de cenzură. Actualului parlament îi lipsesc marii oratori, capabili măcar prin intonaţie, să trezească interesul ascultătorilor. Textul moţiunii, practic strigat la microfon, nu a reuşit să cuprindă întregul dezastru pe care l-au creat guvernele PSD-ALDE în cei doi ani şi jumătate de guvernare care a ignorat cele mai elementare reguli ale economiei de piaţă.

PSD a avut o singură ţintă: lărgirea şi consolidarea bazinului său electoral prin creşterea nesustenabilă a salariilor din aparatul public. PSD a reuşit performanţa de a mări numărul bugetarilor la o cifră ce depăşeşte cu mult necesarul.  Cele peste cinci milioane de pensionari, împreună cu cei peste 1,3 milioane de bugetari, nu s-au lăsat impresionaţi şi nu au considerat că au datoria să voteze PSD la recentele alegeri europene. De aici criza în PSD. Strategia lui Liviu Dragnea s-a dovedit păguboasă pentru economie, şi nefructuoasă pentru  social democraţi.

PSD are deja o retorică pe care doamna Viorica Dăncilă o stăpâneşte. Cifrele, alese cu grijă, par să fie în avantajul guvernului. De pildă premierul anunţă că, faţă de anul trecut, investiţiile majore au crescut în primele cinci luni ale anului cu 10%, dar omite să spună că repectivele investiţii din 2018 trecut au fost cu puţin peste 5 miliade de lei.

Cu cifele se poate jongla. Realitatea de pe teren, greu de surprins statistic, nu este deloc liniştitoare. România are toate datele pentru a se îngrijora pentru propriul ei viitor. Din păcate, PNL nu a reuşit să prindă în textul moţiunii întregul tablou social şi economic al României de azi. Nu este absolut obligatoriu ca într-o moţiune de cenzură să se prezinte şi un minim program de redresare. La rândul lor, reprezentanţii guvernului supus votului parlamentului, nu recunosc nici măcar o singură greşeală şi nu-şi iau angajamente privind redresarea situaţiilor criticate.

O moţiune de cenzură are un singur scop: căderea guvernului prin votul majorităţii simple. Astfel erau necesare 233 de voturi. PNL, USR, UDMR, Pro România, PMP nu au reuşit să adune decât 200 de voturi. Rezultă că PSD şi ALDE încă deţin majoritatea parlamentară. Pentru a preîntâmpina eventualele surprize conducerile PSD şi ALDE le-au cerut parlamentarilor lor să rămână în bănci. Surprizele neplăcute au fost în acest fel ocolite.

Pe de altă parte, opoziţia, în special PNL şi USR, şi-au făcut socoteala şi în mod sigur au considerat că venind la guvernare şi-ar fi diminuat şansele de victorie la viitoarele alegeri. USR a dat dovadă de sinceritate, declarând că nu doreşte să intre la guvernare, în vreme ce PNL părea că îşi dorea cu adevărat să formeze un nou guvern.

Fiecare partid şi-a jucat rolul relativ bine, dar neconvingător. Parlamentarii PSD şi ALDE sunt conştienţi de greşelile făcute în actul guvernării din ultimii doi ani şi jumătate. Ştiu ce a însemnat Liviu Dragnea şi cunosc adevăratul motiv al majorării pensiilor şi salariilor din sectorul public. Ştiu că aceste măsuri populiste apasă din greu asupra economiei. Ştiu că mediul de afaceri este în bună măsură compromis de politicile guvernamentale. Este un lucru îndeobşte că s-a înregistrat o creştere economică pe baza consumului, că guvernul se îndatorează peste măsură. Cu toate acestea, parlamentarii coaliţiei de guvernare fac front comun şi apără guvernul Dăncilă.

Opoziţia nu s-a coagulat. PNL şi USR intră în competiţie pentru alegerile prezidenţiale. Nu ar fi avut nimic de câştigat venind la guvernare. Partidul care ar fi avut cel mai mult de câştigat în cazul căderii guvernului ar fi fost Pro România. Dar nu a fost să fie.