Dimineaţa: morţi şi răniţi, seara politică

Scris de Dumitru Păcuraru, 02 noiembrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

În ultima vreme buletinele de ştiri de dimineaţă încep cu accidentele teribile care au loc pe drumurile patriei. Practic, nu există zi lăsată de Dumnezeu să nu fie câte un accident cutremurător. Oamenii mor din cauza drumurilor proaste. Numărul tot mai mare de maşini, din păcate multe vechituri aduse de afară, suprasolicită şoferii. Lipsa autostrăzilor se resimte foarte puternic, însă nici drumurile judeţene nu mai fac faţă traficului.

La accidentele de circulaţie mai trebuie adăugate cele de pe căile ferate. Aflate înstr-o stare jalnică, aşa cum le-a lăsat Ceauşescu, în căile ferate nu s-a mai investit aproape deloc. Gările sunt neîngrijite, insalubre, semănând mai degrabă cu nişte clădiri lăsate de izbelişte. Recent ministrul Stroe a demis conducerea Gării de Nord. Pentru că a trecut doar pe acolo.

Trecând peste faptul în ultimele zile în mod ciudat au luat foc nişte nave în portul Constanţa,  dar şi peste urşii care intră în localităţi nestingheriţi, pentru că sunt protejaţi de lege şi nu pot fi împuşcaţi, ajungem la incendiile care parcă se înmulţesc de la o zi la alta, de la o noapte la alta.

Seara, atenţia opiniei publice se comută pe politică. Familiile îndoliate ale celor decedaţi în accidentele rutiere sau alte tipuri de accidente se pregătesc de înmormântare, în timp ce politicienii invitaţi în studiourile de televiziune încep să dezbată. Subiecte sunt cu duiumul.

În fiecare zi pare să se întâmple câte ceva senzaţional, exploziv, cutremurător, însă la sfârşit de săptămână sau chiar de lună, trăgând linie, scăzând şi adunând, se poate constata că, de fapt, este un singur subiect. Cineva, o tabără, s-a certat cu altcineva, respectiv cu cealaltă tabără. Concluzia scurtă este că lumea parcă a înnebunit. Explicaţiile mai aplicate pe o realitate scăpată din frâu sunt de o complexitate covârşitoare. O clasă politică din ce în ce mai mediocră, funcţionari de stat bine pregătiţi din linia a doua, profită de nepriceperea celor din prima linie, numiţi pe criterii politice, şi au confiscat deciziile majore. Corupţia majoră este în linia a doua, a treia şi chiar mai jos. Degeaba îl vânezi pe paznicul de vânătoare, care este ministru, parlamentar, primar, preşedinte, dacă laşi zestrea cinegetică neatinsă. Corupţia nu este pe persoană fizică, pe politicianul cu funcţie, ci în structura instituţiilor. Un primar, un preşedinte de consiliu judeţean, un ministru nepriceput şi slab, este prizonierul funcţionarilor din subordine. În realitate, ei conduc.

Mediocritatea dacă nu este şi agresivă nu se simte destul de stăpână pe situaţie. Măsurile aberante luate de-a lungul timpului se răzbună. Clasa politică s-a degradat pe măsură ce s-a făcut tranziţia de la o generaţie la alta. Infuzia de tinereţe în partide a însemnat o infuzie de amatorism amestecat cu vedetism. Oamenii capabili, oneşti au continuat să stea departe de mizeria politică. Rezultatele se văd, dar nimeni nu poate face nimic. Nici măcar un partid tânăr ca USR nu este capabil să se restructureze. În mai puţin de un an s-a molipsit de toate bolile incurabile ale partidelor îmbătrânite în rele.

Este totul pierdut, nu se mai poate face nimic? Răspunsul ar trebui să vină de la preşedinte, nu doar pentru că deţine funcţia cea mai înaltă în stat, ci şi pentru că prin numărul mare de voturi este „cel mai ales” om din ţară. Ajungem la vechea problemă: nu avem un proiect de ţară. Este de datoria preşedintelui să propună un proiect de ţară. Simplul fapt că vorbeşte despre „penali” nu înseamnă nimic.

Oamenii mor mai departe pe şoselele patriei.