Dialogul surzilor

Scris de Dumitru Păcuraru, 09 august 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

PSD: am mărit pensiile şi salariile.
Opoziţia: guvernaţi prost.
Între putere şi opoziţie, între preşedinte şi guvern, între toate partidele, nu există un dialog, o idee de ce ar putea face împreună pentru România. Fiecare aleargă pe culoarul său, mai trage cu ochiul la alţii doar ca să caute un motiv de înjurătură.

Este cea mai sterilă perioadă politică de la Revoluţie încoace. A dispărut cu totul orice preocupare de a se încropi un proiect de ţară comun forţelor de dreapta sau de stânga.
Nici măcar între PSD şi ALDE nu există un dialog adevărat. PSD îşi vede de programul său populist în vreme ce ALDE nu are curajul să-l contrazică.

Motivul pare a fi dorinţa lui Călin Popescu Tăriceanu de a fi acceptat ca unic candidat la preşedinţie. Din această cauză nu îndrăzneşte să aibă un punct de vedere propriu faţă de măsurile luate de guvernul Dăncilă.

De exemplu ALDE ar fi putut face declaraţia pe care tocmai a lansat-o ministrul de Finanţe. Figură mai puţin obscură decât alţi miniştri, Orlando Teodorovici a spus pe şleau că 20% dintre salariaţii de la stat ar putea pleca din sistem fără să se simtă lipsa lor. Este o poziţie specifică unui partid de dreapta. ALDE ar fi trebuit să atenţioneze guvernul că aparatul de stat este supraponderal şi sufocă economia.

Nu le trece prin cap „liberalilor” de la ALDE să susţină că în mediul privat nu ar trebui să fie impus un salariu minim. A spus-o tot social democratul Teodorovici.
Dacă obedienţa ALDE are un scop precis, muţenia de pe dreapta eşichierului politic nu are altă justificare decât urmărirea intereselor proprii de către fiecare formaţiune politică.

PNL şi USR se întâlnesc eventual în stradă, cu ocazia protestelor. Nicio iniţiativă comună, nicio declaraţie comună privitoare la un aspect sau altul. Se întrec să înjure PSD-ul, să-l pună la zid pe Liviu Dragnea, dar în mod raţional, oferind o alternativă. De pildă, ar putea prezenta o platformă comună privind Centenarul României. Nu e mare lucru.

Mai greu este să prezinte o variantă proprie de modificare a legilor justiţiei. Problema este că, în particular, partidele de opoziţie sunt de acord cu acţiunile în forţă ale PSD. Toţi se tem de DNA ca de dracu”, dar nu au curajul să o spună. Le convine să scoată castanele fierbinţi din foc cu mâna altora.

Poate că interesul comun de a mai îmblânzi lupta anti-corupţie împiedică unificarea sau coagularea dreptei. PNL, ca mai bătrân partid, are cam acelaşi interes în privinţa luptei anti-corupţie ca PSD, în vreme ce USR, ca partid mai proaspăt îşi poate permite să fie mai radical. Este adevărat că încă nu a fost la guvernare ca să poată fi mânjit cu beneficiile puterii, dar are toată disponibilitatea să devină la fel ca partidele îmbătrânite în rele.

În scurta guvernare tehnocrată câţiva tineri politicieni şi-au aranjat câte o mică afacere. Bine ar fi să nu avem dreptate, dar după ce vor veni la guvernare, „tinerii frumoşi şi liberi” vor păşi pe urmele predecesorilor. Din rândurile lor se va naşte viitorul Dragnea, viitorul Tăriceanu, viitoarea Elena Udrea sau Olguţa Vasilescu. Acesta este mersul politicii.

Doar un program strict, punctual, bine structurat, pe domenii, poate sta la baza unei alianţe politice. Partidelor de dreapta, acum în opoziţie, le lipseşte acest liant, în vreme ce PSD şi ALDE sunt două partide inegale, legate ombilical de interese strict electorale. În momentul în care ALDE ar prezenta un program economic liberal, prietenia cu PSD ar lua sfârşit, alianţa s-ar sparge a doua zi, la fel ca USL.