Decizii extreme în preajma alegerilor locale

Scris de Dumitru Păcuraru, 09 martie 2020 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

După o perioadă de închistare în slogane şi tipare anacronice, PNL dă tonul unor schimbări de substanţă, oferindu-şi în primul rând sieşi o nouă perspectivă. În preajma alegerilor locale, se disting două gesturi extreme ale PNL, două decizii care schimbă total percepţia asupra alegerilor locale. Dacă desemnarea lui Nicuşor Dan pentru primăria Bucureşti a luat prin surpridere în primul rând USR-ul, cooptarea actualului primar PSD de Iaşi Mihai Chirică pe listele PNL creează o undă de şoc care reverberează la nivelul întregii ţării.

De fapt, PNL, trecând peste opiniile liberalilor tradiţionalişti, inaugurează o nouă strategie electorală. Ludovic Orban face trecerea spre pragmatism care vizează un singur lucru: rezultatul.
Dacă nu s-a reuşit modificarea legii electorale pentru alegerea primarilor în două tururi, soluţia a fost împrumutată din domeniul sportului: nu se mai pariază decât pe candidaţii cu cea mai mare şansă. De ce să pariezi pe o mârţoagă când poţi paria pe un armăsar?

Traian Băsescu a fost printre primii care au avansat propunerea de a se desemna un candidat comun al tuturor partidelor de dreapta. Ca fost primar general, Băsescu avea în vedere situaţia din Bucureşti. PNL merge mai departe. Cum Capitala dă tonul, strategia alianţelor neaşteptate se extinde la nivelul întregii ţării.

Vom vedea alianţe dintre cele mai bizare, în funcţie de specificul locului. În Transilvania, în localităţile cu o pondere ceva mai mare a populaţiei maghiare, nu sunt excluse alianţe PNL-PSD, la care să adere toate partidele româneşti.

Lupta pentru funcţia de primar are şi o justificare. Dacă înainte partidele îşi desemnau un candidat la primărie şi consiliu judeţean pentru a obţine mai mulţi consilieri, cu timpul au constatat că indiferent câţi consilieri are un partid ei nu au putere de decizie atâta vreme cât fiecare primar îşi face propria majoritate. De exemplu, într-o localitate cu populaţie mixtă, în cazul în care funcţia de primar revine UDMR, acesta realizează foarte uşor o majoritate, de regulă cu cel mai slab partid. Sunt situaţii în care un partid rămâne în opoziţie chiar dacă are chiar şi 49% din consilieri. Deci la ce bun să tragi o listă electorală dacă nu ai o înţelegere prealabilă, în cazul Transilvaniei, cu UDMR? Aceeaşi situaţie se regăseşte peste tot în ţară, cu diferenţa că alianţele se fac împotriva PSD, nu împotriva UDMR.

La originea acestei strategii se află PNL. Liberalii învaţă din mers, din propria experienţă, că nu înseamnă aproape nimic să ai viceprimari şi vicepreşedinţi de consiliu judeţean. Contează doar cine se aşează pe prima poziţie, de primar sau de preşedinte al consiliului judeţean.

S-ar părea că singurul partid care încă a rămas închistat în slogane este USR. Pusă din ce în ce mai des în situaţii-limită, până la urmă şi alianţa USR-PLUS va renunţa la radicalismul său, mai mult afişat decât practicat, şi va accepta să intre în alianţe conjuncturale. Dacă va merge pe linia unei politici radicale nu va obţine nimic la alegerile locale.

Eliminându-se alegerea din două tururi a primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, la vechea strategie din anii ’90 care suna promiţător ” Nu putem câştiga decât împreună” se poate adăuga: „Separat pierdem tot”.

Chiar dacă săptămâna în care intrăm este dedicată votului din parlament pentru respingerea sau învestirea guvernului Cîţu, principala preocupare a partidelor rămâne pregătirea pentru alegerile locale. Unele partide şi-au desemnat deja candidaţii la primării şi şi-au definitivat listele de consilieri. Alte partide, aflate cu un pas în spate, au demarat negocierile, care aşa cum s-a văzut în cazul primarului de la Iaşi, trecut de la PSD la PNL, oferă surprize de mari proporţii.