Dacian Cioloş reapare în peisaj

Scris de Dumitru Păcuraru, 06 noiembrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Marşul organizat de USR şi Platforma 100 a lui Dacian Cioloş sub genericul” Nu vrem să fim o naţie de hoţi” arată că opoziţia nu reuşeşte să depăşească etapa penalilor. Mizând pe aceeaşi temă, care i-a fost fatală PNL-ului în ultima campanie electorală, USR a avut de câştigat. Aintrat în parlament ca o formaţiune pentru care integritatea era punctul forte. Cum majoritatea oamenilor din această ţară sunt cinstiţi, ar fi trebui să fie sensibilizaţi, şi, prin ricoşeu, să nu voteze partidele penalilor.

Realitatea a fost alta. Cei acuzaţi că sunt hoţi şi corupţi au obţinut rezultate spectaculoase, reuşind să ajungă la guvernare în ciuda oricărei opoziţii a preşedintelui Iohannis.
Din punct de vedere tactic s-ar presupune că tema corupţiei, a hoţilor care conduc partidele cele mai votate, nu este rodnică electoral. Că USR merge în continuare pe acelaşi drum este de înţeles, dar PNL s-a împotmolit. De la un partid mare se aşteaptă altceva, se aşteaptă soluţii, programe, proiecţii de viitor de larg interes.

Din păcate liberalii din PNL nu reuşesc să producă programe adevărate, rămânând la stadiul de slogane, de şabloane populiste, bune de afişat în stradă. Un partid trebuie să fie ceva mai mult decât un strigăt negativ, fie el şi disperat.
Dar să revenim la marşul de dumincă seara.

Refuzat de PNL direct într-o poziţie de frunte, ocolit cu discreţie de USR, Dacian Cioloş a rămas fidel programului cu care s-a prezentat în campania electorală din 2016. Platforma România 100, prin titlu, este legată de Centenar. Din perspectivă istorică este trist să auzi că, la o sută de ani de la Unire, trăieşti într-o ţară de hoţi. Este trist că este transmis un astfel de mesaj în lumea largă.

Pe de altă parte, pare şi ilogic să recunoşti meritele colosale ale DNA în lupta anti-corupţie şi în acelaşi timp să constaţi că în continuare trăieşti într-o ţară de hoţi.
Este trist şi pentru preşedintele ţării să fie pus la întâlnirile de nivel înalt în situaţia de a spune mereu că România continuă lupta anti-corupţie. Este trist că exportăm acest mesaj despre noi înşine.

Până la urmă trăim sau nu într-o ţară de hoţi? Avem cele mai drastice legi penale. În lupta anti-corupţie au fost antrenate serviciile secrete. S-au dat mii şi mii de avize pentru ascultarea telefoanelor, în numele luptei anti-corupţie, după ce corupţia a fost decretată drept atentat la siguranţa naţională. :i am rămas tot „o ţară de hoţi”?
Poate că s-a ajuns deja într-un punct în care aşa-zisa luptă împotriva corupţiei se trasnformă într-un atentat la siguranţa naţională, prin imaginea negativă la nivel mondial pe care ne-o facem.

Este clar că nu există o soluţie simplă la această problemă. Pe de o parte trebuie să se stopeze furtişagurile, dacă există. Dacă nu pot fi stopate, nu cumva înseamnă că nu există în măsura în care ne prezentăm ca o ţară de hoţi?
Cum domnul Cioloş a fost singur care a avut un proiect legat de cei o sută de ani de istorie, nu este deplasat să considerăm că el este şi singurul care are o soluţie astfel încât Centenarul să fie chiar un Centenar.

Centenarul unei ţări de hoţi nu poate fi nici o sărbătoare, dar nici un proces de intenţie strigat într-o piaţă.
În vremuri speciale trebuie să apară personalităţi speciale. Cineva trebuie să pună în acord diferenţele de percepţie faţă de starea României. Eventual să facem un referendum cu o singură întrebare: suntem o ţară de hoţi?

Dacă răspunsul va fi DA, să se decreteze stare de urgenţă şi tribunalele poporului să-şi facă datoria, aşa cum şi-au făcut-o la toate revoluţiile. Sigur că exagerăm, dar cine nu exagerează în ziua de azi?