Criza constituţională

Scris de Dumitru Păcuraru, 07 iunie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Deloc familiarizaţi cu ingineriile juridice, puşi în faţa unor situaţii mai rar întâlnite, românii sunt în aceste zile martorii unor evenimente care le depăşesc puterea de înţelegere. Cei mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări cred, fără să aibă mijloace de verificare, în ceea ce declară decidenţii politici.

Simplii cetăţeni nu pun la îndoială spusele preşedintelui ţării, cred că primul ministru, miniştrii, înalţii funcţionari, sunt sinceri. Mai cred şi în ce scrie presa, se lasă convinşi de comentatorii de la televizor.

Desigur, o parte nu cred în ce spune preşedintele, dar cred în spusele reprezentanţilor guvernului. Alţii, dimpotrivă, cred doar în declaraţiile preşedintelui şi consideră că tot ce vine de la guvern este o minciună.

Spre deosebire de alte instituţii, cetăţeanul este mai puţin familiarizat cu activitatea Curţii Constituţionale a României. Nu prea înţeleg de ce este nevoie de o astfel de instituţie din moment ce în Constituţie scrie că nimeni nu este mai presus de lege.

Chiar atât de complicate să fie legile încât este nevoie de o instituţie specială pentru a descifra anumite articole, anumite înţelesuri ale unor legi? Se pare că fiecare ţară are nevoie de un astfel de organism. Există Curţi constituţionale în fiecare ţară din lume. Acestea, fără excepţie, emit decizii care sunt general obligatorii. Adică, se execută, nu se mai discută.

Noi am ajuns într-o situaţie-limită în care este pusă la îndoială onestitatea judecătorilor. CCR a emis o decizie, pe marginea revocării şefei DNA, iar o seamă de instituţii, partide şi ONG-uri, contestă decizia. Este adevărat că şi preşedintele ţării a lăsat să se înţeleagă că nu crede în corectitudinea CCR, alimentând astfel protestele, contestaţiile la adresa judecătorilor CCR.

Lucru fără precedent, judecătorii s-au adresat unor organisme internaţionale, Comisia de la Veneţia, Consiliul European, acuzând atacuri virulente la adresa ei. Judecătorii consideră că reprezentanţii unor instituţii „au discreditat şi delegitimat autoritatea acestei instituţii fundamentale a statului – garantul supremaţiei Constituţiei”.

Există aici un cuvânt-cheie: Constituţie. S-ar părea că în toiul acestor lupte orbeşti pe marginea situaţiei din justiţie s-a uitat un lucru esenţial, litera şi spiritul Constituţiei.

Putem uşor constata că în ultima vreme Constituţia nu se mai bucură de o unanimă apreciere. Fiind modificată în timpul guvernului Năstase, asupra ei s-a răsfrânt o parte din dispreţul faţă de PSD. Biata cărticică nu este privită ca o evanghelie a naţiei. Este contestat articolul privitor la natura statului naţional.

Chiar dacă nu sunt contestate in corpore un număr de articole, în taifasul de zi cu zi sunt interpretate atât de diferit încât creează premisele unui război între partidele politice, între susţinătorii lor.

Curtea Constituţională este solicitată din ce în ce mai des să se pronunţe asupra unor sesizări venite din toate părţile. Opoziţia se adresează CCR, puterea de asemenea se adresează, la fel face şi preşedintele. CCR a devenit mama răniţilor.

Contestarea ei depăşeşte limitele unei simple înţelegeri a contextului politic în care se află azi România. Vor reuşi instituţiile sesizate, Comisia de la Veneţia, Consiliul European, să ne facă să înţelegem ce avem de făcut pentru ieşirea din criză? Suntem într-o criză constituţională? Ce ar fi să modificăm Constituţia? Nu este greu să ne imaginăm ce Constituţie ar ieşi din minţile înfierbântate ale politicienilor de azi.