Cine are dreptate, guvernul sau BNR?

Scris de Dumitru Păcuraru, 10 ianuarie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Între BNR şi Ministerul Finanţelor eşti tentat să pui semnul egal. Lumea îşi închipuie că cele două instituţii păzesc împreună, în bună înţelegere, sacul cu banii ţării.
În realitate cele două instituţii se împacă mai rău ca o pisică mofturoasă şi un câine care nu suportă pisicile la el în curte. Guvernatorul Isărescu nu şi-a ascuns inapetenţa la politicile promovate de guvernul coaliţiei PSD-ALDE. În ultimii doi ani a vorbit nu de puţine ori despre guvern cu un dispreţ greu de ascuns prin ironii.

Între BNR şi guvern există un război subteran. Scandalul nu a răzbit la suprafaţă pentru că BNR în general se abţine, refuză polemicile cu cei ce o atacă, în general susţinători şi apropiaţi ai guvernului.
Imediat după adoptarea ordonanţei numită „taxa pe lăcomie” ministrul Teodorovici a anunţat că va avea loc o întâlnire la vârf cu reprezentanţii BNR. Normal ar fi fost ca respectiva întâlnire să aibă loc înainte de luarea măsurilor.

Oricum întâlnirea nu a avut loc. Guvernatorul Isărescu a ieşit singur la declaraţii şi a calificat ordonanţa guvernului „o trăsnaie”. Mai mult, la BNR nu s-au primit documentele pe baza cărora să se discute despre măsurile luate de guvern. Se poate trage de aici concluzia că Teodorovici a anunţat doar prin presă despre întâlnire, ca să dea greutate soluţiei guvernamentale.

Politica monetară a unei ţări o face Banca Naţională. Guvernele vin şi pleacă. Fiecare are propriul lui program, cu un grad mai mare sau mai mic de vizibilitate. Fiecare guvern este populist în felul său. În timpul regimului Băsescu, câtă vreme la guvernare a fost un guvern PDL, populismul s-a manifestat sub genericul statului de drept şi al luptei anti-curupţie.

PDL a mimat moralitatea politică, ca principală condiţie de aliniere a României la standardele europene. Preşedintele Iohannis şi PNL continuă acest tip de politică, schimbând pe ici pe colo tacticile de atac, menţinând strategia generală implementată de preşedintele Băsescu.

PSD merge pe linia populismului de masă. Vrea să obţină voturile poporului practicând un naţionalism de factură financiară, dacă se poate spune aşa. Salarii mai mari, pensii mai mari, măsuri care să ducă la protejarea avuţiei naţionale, văzută la fel ca înainte de 1989 prin prisma bogăţiilor naturale pe care le exploatează străinii.

În acest sens băncile, majoritatea fiind cu capital străin, intră în bătaia puştii guvernului de stânga. Teodorovici, un tip inteligent, foarte probabil alături de Darius Vâlcov, a dibuit găselniţa cu mare impact numită „taxa pe lăcomie”. Lăcomia este unul dintre păcatele capitale. Pentru o bancă nu există un mai dezonorant atribut. Mai este un pas şi guvernul va asimila băncile cămătăriei.

Era, prin urmare, de aşteptat ca guvernatorul BNR să sară în apărarea băncilor. Aşa cum pe frontul politic deschis pe seama justiţiei este corupţie şi anti-corupţie, cuvântul-cheie în această nouă dispută este robor. PSD vrea un robor mai mic pentru popor, sugerând că asta înseamnă dobânzi mai mici la credite, în vreme ce adversarii, adică partidele de dreapta şi preşedintele Iohannis, vor un robor mai mare.

BNR a fost chemat ca arbitru. După cum s-a văzut, guvernatorul Isărescu s-a plasat de partea băncilor. Deci împotriva PSD, implicit de partea dreptei.
Dar unde este adevărul? Acesta este lucrul cel mai important. Va fi aflat doar când vor apărea consecinţele măsurilor luate de guvern.