Centenarul şi înarmarea

Scris de Dumitru Păcuraru, 09 septembrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Întâmpinăm Centenarul cu o adevărată cursă a înarmărilor. Senatul american a aprobat cumpărarea de către România a unui lot de rachete în valoare de 1,2 miliarde de dolari. Evenimentul în sine ar fi trebuit să fie primit cu bucurie, dacă populaţia simte că România trebuie să se înarmeze până-n dinţi.

În loc să salute această decizie istorică, Adrian Ţuţuianu şi-a înaintat demisia,  pe motiv că nu sunt bani pentru salariile armatei. De aici s-a tras concluzia că, în loc să se dea bani pe arme de care momentan nu părem să avem nevoie, ar fi fost mai înţelept să se plătească soldele militarilor şi abia banii care ar fi prisosit să fie daţi pe rachete.

Nu ar fi primul scandal legat de cumpărarea armamentelor.

De-a lungul istoriei au fost multe scandaluri. Înarmarea în sine este înainte de toate o afacere. În urmă cu zeci de ani însuşi Iuliu Maniu era legat de „Afacerea Skoda”.

După 1989 au mai fost câteva scandaluri financiare legate de cumpărarea unor elicoptere, a unor fregate etc. Fabricanţii de arme, ca şi armatele, au tot interesul să se întreţină o stare de teamă şi nelinişte. Acesta este jobul lor. Fără război, fără înarmare, lumea ar investi în pluguri şi tractoare, nu în tancuri şi rachete.

Desigur, aceasta este o opinie nu doar pacifistă, ci şi utopică. În acelaşi timp, este un contrast prea izbitor între Centenar şi decizia de a cheltui 2% din PIB pentru Apărare. Trebuie spus că pentru Centenar guvernul încă nu a alocat niciun leu.

În schimb lansatoarele de rachete HIMARS  costă 1,2 miliarde de dolari. Parcă era vorba despre rachete PATRIOT?  Sau vor veni şi acestea mai târziu?

 Sună mai bine „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul” cu rachete PATRIOT. Dar e bine, sună mai americăneşte şi „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul cu rachete HIMARS”.

Asupra adevăratului motiv al demisiei lui Adrian Ţuţuianu planează un mister. Iar acolo unde se instalează misterul nu se  mai ajunge niciodată la o clarificare deplină. A simţit ministrul că la mijloc este ceva necurat? A intrat în conflict cu Liviu Dragnea? Faptul că nu-l mai vrea nici ca preşedinte al Comisiei de control SRI spune că |uţuianu a ieşit din graţiile şefului PSD.

Dată fiind rapiditatea, lipsa de transparenţă asupra acestei decizii, nu se poate trece peste paralela dintre acest ministru care a părăsit guvernul fără să se opună şi refuzul lui Sorin Grindeanu de a demisiona din funcţia de prim ministru. :i în PSD sunt oameni de toate soiurile. Unii sunt avizi de funcţii, alţii se ţin de scaun şi când li se trage scaunul de sub fund.

Pe măsură ce un şef de partid îşi consolidează poziţia învaţă să aleagă oamenii în funcţie de cât de mult îşi doresc o funcţie de conducere. După experienţa Grindeanu logica politică îşi impune lui Liviu Dragnea să aleagă oameni care pleacă fără să comenteze.

În cazul Ţuţuianu pare să fie însă vorba de ceva mai mult. Fostul şef al Comisiei de control SRI pare să fi dorit să tragă un semnal de alarmă asupra direcţiei greşite în care se îndreaptă guvernul, dirijat de Liviu Dragnea. |uţuianu este probabil un om de caracter. Cel puţin până acum nu s-a arătat dispus să vorbească împotriva partidului.

Dar să revenim la Centenar şi înarmare. Pot fi puse într-o relaţie? Ne înarmăm ca să sărbătorim Centenarul cu fala unei puteri militare sau ignorăm Centenarul pentru că nu mai interesează ce am făcut cu această ţară într-o sută de ani? Ministrul Apărării, proaspăt numit în funţie, a stricat bucuria celor care au făcut acest aranjament, din care nu trebuie să-l excludem pe preşedintele Klaus Iohannis.