Centenarul pe două roţi

Scris de Dumitru Păcuraru, 27 iunie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

O idee genială a avut preşedintele Iohannis propunând ca formulă de refacere a unităţii naţionale un marş pe două roţi. Adică pe bicicletă. Mi-e greu să-mi imaginez o sută de mii de biciclişti plecând în miez de iarnă spre Alba Iulia pentru a participa la Marea Adunare Naţională. Nu-mi pot imagina nici Consiliul Dirigent mergând pe biciclete. Bătrân şi bolnav, venerabilului Gheorghe Pop de Băseşti i-ar fi fost imposibil să meargă pe bicicletă. 

Personalităţi importante, incluse în Consiliu fără portofoliu, precum dr. Vasile Lucaciu, plecat în misiune diplomatică în străinătate, Octavian Goga şi Valeriu Branişte, dar şi Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent, Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Emil Haţieganu, Ion Fluieraş, Iosif Jumanca, Romul Boilă, cu siguranţă nu erau interesaţi de mersul pe bicicletă. Aveau probleme mult mai importante de rezolvat. :i le-au rezolvat cu succes, dovadă că după o sută de ani se sărbătoreşte Centenarul.

Gestul preşedintelui Iohannis de a merge pe bicicletă, alături de câteva sute de biciclişti, dar mai ales de a da semnificaţie politică, de unitate naţională, este demn de tot respectul şi aprecierea.

Vor fi fiind şi unii care să spună că ţara arde, iar preşedintele se plimbă pe bicicletă. Greşesc profund, însă ca demersul să fie complet ar fi fost de dorit, în acelaşi spirit de unitate naţională, să pedaleze alături de preşedinte şi primul ministru, doamna Viorica Dăncilă; chiar dacă mai face câteodată câte o gafă lingvistică, cu siguranţă ştie merge pe bicicletă. Deşi s-a răsturnat cu motocicleta, Călin Popescu Tăriceanu în mod sigur stăpâneşte şi mersul pe bicicletă. Fotbalist şi jucător amator de tenis, Liviu Dragnea va fi învăţat să meargă pe două roţi, fiind băiat de la ţară.

  Cine ar mai trebui să dea din pedale alături de preşedintele ţării pentru a ne convinge că există o sinceră dorinţă de refacere a unităţii naţionale pentru a cinsti aşa cum se cuvine Centenarul?

Pe lista restrânsă intră cu siguranţă liderii opoziţiei: Ludovic Orban, preşedintele PNL, partid care şi-a adus aportul la desăvârşirea Unirii, Dan Barna, lider USR, Eugen Tomac, noul lider al PMP. 

Ar trebui, de asemenea, să pedaleze pentru România şi foştii preşedinţi, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu. Dar şi foştii premieri. Ce-i drept, ar ţine greu ritmul cu Klaus Iohannis, mai ales Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu. Mai abil, Traian Băsescu probabil şi-ar lua o bicicletă cu un motor electric ascuns sub scaunul triunghiular, nu atât de comod ca fotoliul de la Cotroceni.

Ca şi copiii, politicienii au idei trăsnite. Unele şochează, altele ne lasă indiferenţi. Conservatorilor cu siguranţă le este greu să asocieze Centenarul cu mersul pe bicicletă. Pentru România, desigur, toţi pedalăm simbolic.  Pornind de la acest prim exemplu de exerciţiu fizico-spiritual, probabil cei care au cai vor dori să călărească pentru România. Alţii, mai bine dotaţi, proprietari de aparate de zbor, avioane, elicoptere, planoare, vor dori să zboare pentru România.

Ce nu fac românii pentru România? Nu-şi fac datoria, potrivit sarcinilor de serviciu. Nu fac muncă voluntară în beneficiul comunităţii. Mulţi nu vor pur şi simplu să muncească nici acasă, nici afară. Alţii au plecat din ţară, mulţi, foarte mulţi, numărul lor depăşind numărul mobilizaţilor din primul şi din al doilea război mondial. Ei pedalează pentru PIB-urile altor ţări. Desigur cu un aer de superioritate, explicabil, dau lecţii celor rămaşi în ţară, la coada vacii, cum se spune.

Chiar dacă sunt sau nu sunt proprietari de biciclete, românii pedalează pentru ţară, fiecare aşa cum poate. Este drept că, existând prea mulţi agenţi de circulaţie, care dau prea multe amenzi, cam după cum îi taie capul, îi fac pe români să fie profund dezamăgiţi de propria ţară. Dar de pedalat toţi pedalează.

Centenarul pe două roţi pare ceva trăsnit, dar încape în marele proiect de ţară. Care se lasă aşteptat.