Cel mai puternic argument anti-Dragnea

Scris de Dumitru Păcuraru, 25 februarie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Când şi în propria ta familie politică sunt puse sub semnul întrebării măsurile pe care le iei sau vrei să le iei în numele reformării sistemului juridic într-adevăr există o mare problemă. Exact în această situaţie s-a aflat Liviu Dragnea la congresul socialiştilor europeni de la Madrid de săptămâna trecută.

Liderul PSD a rostit un discurs pe care l-am putea considera ca o continuare a discursului său de anul trecut din piaţă. Adică un discurs mobilizator, unul care să înfiereze dreapta, unul care să-i pună la colţ pe adversari, care să scoată în evidenţă abuzurile instituţiilor de forţă din România ultimilor ani.

Discursul său care s-a dorit vituperant nu a avut ecoul scontat. Dimpotrivă. Frans Timmermans, candidatul socialiştilor europeni la funcţia de preşedinte al Consiliului European, personaj binecunscut şi în calitate de actual prim-vicepreşedinte al CE, l-a apostrofat în mod direct, fără menajamente, apelându-l pe nume mic: „Liviu, dacă vreţi să fiţi parte din această familie, să respectaţi valorile. Dar dacă suntem partidul care vorbeşte cel mai mult despre propriile valori, dacă suntem partidul care îi critică pe alţii când încalcă statul de drept, când atacă libertatea presei, când pun judecătprii sub control politic, când opresc lupta împotriva corupţiei, trebuie să vorbim deschis dacă vedem asemenea probleme în familia noastră, acesta este datoria noastră, nu putem evita această discuţie.”

Acest episod demonstrează fără dubiu că PSD nu se bucură de susţinerea fără condiţii din partea Partidului Socialiştilor Europeni. Este cel mai puternic argument anti-Dragnea şi implicit anti-PSD.  Socialiştii români par să aibă un statut de paria, un statut de toleraţi în familia socialiştilor europeni. Criticile aduse conducerii PSD, personal lui Liviu Dragnea, nu sunt simple invenţii ale adversarilor din ţară. Nu cu foarte mulţi ani în urmă se vorbea despre necesitatea reformării partidului. Când a pierdut alegerile în favoarea lui Mircea Geoană, Ion Iliescu avertiza: „Aveţi grijă pe mâna cui daţi partidul!”.

Prin 2005 Geoană a început un fel de reformă. Printre altele i-a ridicat sprijinul politic lui Adrian Năstase, fostul preşedinte al PSD. După ce a pierdut alegerile prezidenţiale, din 2009 pierzându-şi şi funcţia în partid, a venit rândul lui Victor Ponta să reformeze PSD. A început prin a-l da afară pe „reformistul” Geoană. Figura s-a repetat şi după ce, la rândul lui, Victor Ponta a pierdut alegerile prezidenţiale, iar ceva mai târziu şi funcţia de preşedinte al PSD, şi a fost forţat să-şi de ademisia şi din funcţia de prim ministru.

S-a reformat PSD sub preşedinţia celor doi preşedinţi ceva mai populari decât actualul lider Liviu Dragnea? Se pare că răspunsul ni-l dau chiar socialiştii europeni, prin avertismentul lui Timmermans. Nu s-a reformat.

Prin urmare, măsurile luate, soluţiile propuse, mai cu seamă în domeniul justiţiei, trebuie judecate ca fiind luate de un partid nereformat, de un partid care este tras la răspundere chiar în propria lui familie politică. De data aceasta socialiştii europeni nu şi-au spălat rufele murdare în spatele uşilor închise, ci în public, în văzut întregii Europe.

Este cel mai mare eşec pe care îl înregistrează Liviu Dragnea ca lider politic. PSD îşi face un titlu de mândrie din faptul că este cel mai mare partid din România şi unul dintre partidele care trimit un număr important de parlamentari la Bruxelles. Iată că acest lucru nu a atârnat foarte greu în judecata valorică, de natură morală, a liderilor socialiştilor europeni. Acest lucru impune o întrebare fundamentală în ceea ce priveşte soarta stângii în România, pune problema unui PSD post-Dragnea.