Câteva mostre de comunicare publică

Scris de Dumitru Păcuraru, 03 august 2021 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Vremurile sunt de aşa natură încât au dispărut din spaţiul public personajele simpatice. Tensiunile sociale, nesiguranţa zilei de mâine, din cauze economice şi în multe cazuri personale, teama de pandemie, şi nu în ultimul rând disputele politice, interne şi internaţionale, au condus la dispariţia figurilor publice carismatice, care să se bucure de o apreciere generală.

Datorat facilităţilor oferite de reţelele de socializare, dispreţul reciproc este la ordinea zilei.

Oamenii se pot batjocori reciproc la orice oră din zi şi din noapte prin simpla manipulare a calculatorului, a telefonului personal.

După fiecare atac la adresa unui coleg, a unei persoane publice, atacatorul aşteaptă cu o plăcere diabolică, o recompensă în like-uri. Cu cât sunt mai multe like-uri, cu atât se simte mai împlinit. Şi, încurajat de succes, merge mai departe.

Politicienii sunt şi ei oameni, miniştrii se simt un fel de artişti, de scriitori, şi postează la greu tot ce cred ei că rupe gura târgului. Destul de rar, se mai găsesc în jungla facebook-ului şi lucruri la locul lor. Dar sunt atât de rare încât nu sunt băgate în seamă.

Fără un pic de venin, fără o doză de răutate, nimic nu are trecere la public. Adică la cei care, la rândul lor, aruncă un pic de venin, descarcă în spaţiul public un pic de răutate.

Fără tehnologia actuală multe scandaluri nu ar fi posibile. Mass media tradiţională avea un pic de autocenzură, tria ştirile, le ierarhiza în funcţie de importanţa lor socială, culturală, educativă, economică. Până şi Marcel Ciolacu, care nu este unul dintre cei mai duri postaci, drept urmare nu are decât vreo 57 000 de urmăritori, evident membri PSD, mai trăzneşte câte una.

Iată un exemplu: “Voi sunteţi urmaşii Brătienilor?! Nişte circari şi marţafoi cu comportament de tip interlop?! Iohannis a cules ce a semănat… Simulacrul alegerilor de la PNL Timiş este imaginea perfectă a acestui partid de terchea-berchea şi maţe-fripte cu foamea-n gât care au lăsat România neguvernată doar pentru a-şi căra ei pumni în cap în disputele lor interne.”

Nu ne atingem de semnele de întrebare cu câte un semn de exclamare în cârcă.

În condiţii normale o afirmaţie de genul ar putea face obiectul unei plângeri penale. Dar cum politicienilor le-a dispărut demult şi bunul simţ şi responsabilitatea în faţa populaţiei, nimeni nu se va obosi să-l tragă la răspundere. Dar, mai devreme sau mai târziu, i se va răspunde cu aceeaşi lipsă de responsabilitate, pe un ton la fel de necivilizat şi neîngrijit.

În bună parte liderul principalului partid de opoziţie, dar întrebarea (fără dublarea semnului de întrebare cu un semn de exclamare) este la ce foloseşte o astfel de ieşire în spaţiul public?

Comentariile sunt pe măsură. Iată unul: “Nea Marcele, bre, vezi că atunci când pui minus în faţă trebuie să schimbi ordinea opţiunilor dacă vrei să fii în ton cu postul lui Cîţu.” Unde dai şi unde crapă! Cam în felul acesta se prezintă spaţiul public la nivelul cel mai de sus.

Fără să dăm o notă cu mult mai mare, televiziunile creează, totuşi, un cadru de comunicare logic, eficient politic şi economic, uneori şi educativ.

Despre Claudiu Năsui nu se poate spune că este un personaj carismatic, cu mare priză la public. Totuşi, dintr-o recentă intervenţie la o televiziune, reies câteva idei de bun simţ, atât de sincere încât nu ar fi de mirare să nu fie remaniat de primul ministru Cîţu după evaluare.

Iată câteva extrase:
– Din companiile de stat s-a furat timp de 30 de ani.
– Statul nu trebuie să mai aibă ministere mamut, sute de agenţii şi mii de sinecuri. Statul român este extrem de neeficient.
– Trebuie să facem reforma impozitării muncii.
– Banii europeni promişi antreprenorilor nu au existat niciodată.
După expozeul, desigur mai lung, cu critici îndreptate spre trecut, ocolind prezentul, ministrul Năsui trage concluzia: “Nu cred că voi fi remaniat.”

Totuşi, dacă ar trebui acordat Marele Premiu, fără îndoială acesta i-ar reveni lui Ludovic Orban. Preşedintele PNL invocă “forţe externe care încearcă o capturare a partidului”, dar şi mai grav, vorbeşte despre “trădarea intereselor fundamentale ale ţării” de către cei care încearcă să câştige şefia PNL prin instalarea lui Florin Cîţu în fruntea partidului.

Dar tot domnul Orban linişteşte opinia publică: “Eu nu cedez, ca la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz”.

În mod normal după acest mesaj încurajator urmează aplauze.