Cât ne costă jocul lui Grindeanu?

Scris de Dumitru Păcuraru, 17 iunie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Până la urmă breviarul politic românesc trebuia să cuprindă şi un personaj ca Sorin Grindeanu. El este un produs al modului de a face politică în România. Poate fi considerat un exponent al tinerilor care îşi fac o carieră din politică, dar care vor să facă şi avere. Ambiţia ţine loc de onestitate, iar orgoliul de pregătire culturală şi profesională.

Refuzând să-şi dea demisia, premierul scos din căciulă de Liviu Dragnea scoate la iveală mecanismele din spatele instituţiilor. Propunerile, desemnările, numirile în funcţii se fac după exact aceleaşi criterii după care Dragnea l-a impus pe Grindeanu în funcţia de prim ministru. Se înţelege că ne referim la singurul criteriu valabil: dorinţa şefului. Fie că este primar, preşedinte de consiliu judeţean, ministru sau prim ministru, angajările în funcţiile-cheie sunt făcute strict după voia şi interesul celui ce conduce respectiva instituţie.

Aşa au apărut grupurile, bisericuţele, clanurile, găştile. În jurul fiecărui şef, mai mare sau mai mic, există un cerc de apropiaţi, o gaşcă sau o găşcuţă. Aceste forme de organizare au luat locul baronilor locali, iar la centru înlocuiesc formele de organizare legale.

Un astfel de cerc s-a format în jurul premierului Grindeanu. Nu întâmplător premierul fără guvern vorbea despre putere. Îi reproşa lui Dragnea că “vrea toată puterea pentru el”. Această afirmaţie îl plasează pe Sorin Gridneanu în rândul indivizilor pentru care puterea în sine este bunul cel mai de preţ.

Încă de la numirea lui era clar că în jurul său se va forma un cerc al puterii, care mai devreme sau mai târziu, avea să intre în coliziune cu cercul de putere al liderului. Cu siguranţă Grindeanu aştepta cu sufletul la gură o nouă condamnare a lui Dragnea, fiind sigur că el era cel ce avea prima şansă de a deveni liderul partidului.

Aşadar, înainite de orice avem de-a face cu o luptă pentru putere. De data aceasta pe faţă. Liviu Dragnea se ascunde după evaluare, după deciziile CEx. Grindeanu, destul de rudimentar, atacă direct, ca un colonel din Juntele militare. A simţit gustul puterii şi nu mai poate renunţa la el. Într-un partid ca PSD nu-i este permis decât şefului să guste din această ambrozie numită PUTERE.

Personajelor de genul acesta nu le pasă de consecinţe. Năbădăile lui Grindeanu costă economia. Cursul valutar a luat-o razna. Este pus în pericol echilibrul macro-economic. România a ajuns iar pe primele pagini ale ziarelor din lumea întreagă. Nimeni nu a mai auzit de un premier care refuză să plece din moment ce i se retarge sprijinul politic de către partidul său. A plecat din funcţia de premier şi Tony Blair când propriul său partid nu l-a mai susţinut.

Ce încearcă să facă Sorin Grindeanu? Să-şi facă propriul guvern. Caută susţinători în rândul parlamentarilor. Dacă moţiunea de cenzură nu trece, el rămâne premier. Nimeni nu-l poate demite. Totul se blochează. Asta ar însemna formarea unei noi majorităţi, nu în jurul unui partid, ci al unui om. PNL, USR, UDMR, PMP, un grup de parlamentari grupaţi în jurul lui Victor Ponta şi Daniel Constantin, trebuie să-l accepte ca prim ministru.

Se vorbeşte şi despre o conspiraţie care ar fi fost pusă la cale de oamenii din jurul premierului. Un rol esenţial ar fi jucat Victor Ponta. Se pare că la PSD de la Adrian Năstase încoace toţi foştii preşedinţi sunt daţi afară din partid. Până la urmă şi Liviu Dragnea va avea aceeaşi soartă ca predecesorii lui, Mircea Geoană şi Victor Ponta. Acest băiat care se laudă că şi-a făcut şcolile la timp şi nu a rămas repetent a reuşit să dea peste cap nu doar cel mai mare partid, ci întreaga Românie. Cât ne costă jocul său de-a puterea? Cine plăteşte politic este clar: PSD.