Capcane şi strategii

Scris de Dumitru Păcuraru, 04 decembrie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Atâta vreme cât puterea nu are o majoritate parlamentară guvernul PNL nu poate adopta nicio lege pe care o consideră absolut necesară. Se înţelege şi că poate fi demis în orice moment atâta vreme cât PSD are cel mai mare grup parlamentar, iar împreună cu ALDE şi Pro România pot forma o nouă majoritate.

Din fericire pentru PNL şi partidele care susţin guvernul Orban, PSD se teme de alegeri anticipate. Căderea guvernului provocată de PSD conduce exact la îndeplinirea primului deziderat al partidelor de dreapta: alegerile anticipate.

PSD se află în faţa unei duble capcane. În primul rând depunând o moţiune de cenzură PSD ar face jocul preşedintelui Iohannis care doreşte să cadă guvernul de două ori pentru a declanşa alegeri anticipate.

În al doilea rând guvernul îşi poate asuma răspunderea pe anumite legi fără teama că va cădea pentru că tocmai asta îşi doreşte.

Profitând de această situaţie inedită, guvernul Orban îşi va asuma răspunderea pentru câteva legi pe care le consideră prioritare. În această lună urmează să-şi asume răspunderea pentru abrogarea legii recursului compensatoriu, prorogarea pensionării anticipate a magistraţilor şi modificarea OUG 114/2018. În ianuarie îşi va asuma răspunderea pe alegerea primarilor din două tururi şi desemnarea preşedinţilor de consilii judeţene din rândul consilierilor judeţeni.

Pentru prima asumare, din decembrie, parlamentarii opoziţiei nu au niciun interes să voteze împotrivă. În schimb alegerea primarilor din două tururi loveşte din plin PSD, UDMR, dar şi PNL. Niciunul din aceste partide nu vrea să modifice legea, socotind că sunt avantajate de alegerea primarilor dintr-un singur tur. Dacă PNL, şi mai ales preşedintele Iohannis, îşi doreşte alegeri anticipate va trebui să găsească alte motive să forţeze căderea guvernului. De teama anticipatelor, foarte probabil PSD ar fi în stare să susţină guvernul în orice situaţie.

Mai degrabă USR va face orice pentru a forţa anticipatele. După rezultatele foarte bune de la europarlamentare a urmat un scor mai slab la prezidenţiale, iar sondajele arată o scădere constantă a USR-PLUS.

Dan Barna şi Dacian Cioloş mizează pe de o parte pe alegerile anticipate, pe de altă parte pe cele locale. Dacă guvernul Orban trece de cele două asumări, dacă PNL refuză un acord al dreptei pentru o alianţă la locale, este posibil ca USR să-şi asume rolul de opozant.

Doar aparent PNL este stăpân absolut pe situaţie. Cu cât va scădea ponderea PSD cu atât mai mult se va forma un centru de putere chiar în interiorul coaliţiei de guvernare.

Împotriva unui partid de opoziţie nici preşedintele nu are la îndemână prea multe pârghii.

Dacă până acum în centrul atenţiei a fost PSD, şi se pare că în continuare Iohannis ţine tunurile pe el, poate că ar fi cazul să le fie acordată mai multă atenţie partidelor care susţin guvernul. USR este tratat ca un copil vitreg, ALDE este în continuare considerat un partid de trădători, UDMR este ignorat, iar PMP este privit de sus ca un partiduleţ oarecare, nesemnificativ.

PNL începe să se comporte ca un partid căruia nu i se poate face nimic. Un simplu sondaj care îl creditează cu 40% îi dă o siguranţă de sine nesănătoasă, vecină cu aroganţa unui PSD din vremurile de glorie. Preşedintele Iohannis pare mai realist. Se vede că îşi doreşte un mandat cu totul diferit de primul, când a fost mai mult un preşedinte decorativ care striga din când în când „penalii, corupţii…”

Vremea preşedintelui-pompier a trecut, iar el o ştie cel mai bine.