Campania, între strategii şi stratageme

Scris de Dumitru Păcuraru, 07 octombrie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

În această perioadă fiecare candidat, indiferent că este al unui partid sau este independent, face cam ce-i trece prin cap. Nu se vede schiţa unui plan bine gândit, a unei strategii coerente.

Scena politică, dominată de haos, este împărţită pe felii multicolore, fără o direcţie clară.

Ce vrea preşedintele Klaus Iohannis? Ceea ce a vrut de la începutul mandatului său: să cadă guvernul PSD.

Ce vrea candidatul Viorica Dăncilă? Ce a vrut dintotdeauna PSD, să rămână la guvernare cu orice preţ.
Mai puţin încadrabile într-un tipar sunt acţiunile candidatului USR. Dan Barna pregăteşte candidaţii partidului pentru alegerile locale. Nicuşor Dan s-a oferit să candideze pentru funcţia de primar general al Capitalei. Recent s-a stabilit candidatul USR pentru Primăria Constanţa.

Deşi alegerea primarilor se va face într-un singur tur, USR nu aşteaptă să facă alianţe cu alte partide, în special cu PNL, pentru a reuşi să-i învingă pe primarii PSD, bine fixaţi pe funcţii.

Să fie asta o strategie sau o stratagemă? Şiretlicurile se poartă într-o precampanie, dar în campania propriu-zisă contează strategia.

Din păcate pentru frumuseţea unei campanii în care se alege cel mai important om din stat, moţiunea de cenzură deturnează însăşi sensul unei competiţii individuale.

Nu se discută despre ce a făcut sau nu a făcut preşedintele care îşi încheie mandatul, nici despre ce ar putea face mai bine în al doilea mandat. Nu se discută despre un posibil contracandidat mai bun decât preşedintele în funcţie. Dimpotrivă, se toacă toţi, mărunt, mărunt, încât nu rămân decât nişte indivizi banali, plini de defecte mult exagerate.

Nu s-a creat, încă, nici spiritul de competiţie, astfel că interesul populaţiei pare să fie destul de scăzut faţă de toţi candidaţii. Pentru votul prin corespondenţă s-au înscris un număr extrem de mic în raport cu milioanele de români care muncesc în străinătate.

Cu toate acestea se estimează că va fi o prezenţă la vot foarte mare. Se induce ideea, şi asta ţine de o stratagemă, că Iohannis ar putea câştiga dintr-un singur tur. Acest lucru este de natură să demobilizeze electoratul celorlalte partide, în special al PSD-ului şi USR-ului.

Cele mai mari şanse de a intra în turul doi le au candidaţii PSD şi USR. Ajunsă în competiţie directă cu Iohannis, Viorica Dăncilă pare o pradă uşoară. În schimb, dacă în turul doi se confruntă doi candidaţi ai dreptei, Iohannis şi Barna, lucrurile pot lua o întorsătură în defavoarea candidatului PNL. Toate partidele, poate cu excepţia PMP, vor recomanda electoratului să voteze „răul cel mai mic”. După situaţia de acum, nu Iohannis este „răul cel mai mic”, ci Dan Barna.

Salvarea lui Klaus Iohannis, într-o astfel de situaţie, stă în electoratul care nu se lasă manipulat de partide. În orice caz, electoratul PSD, aproape dispreţuit de Iohannis, nu-l va vota în nicio situaţie. La fel, electoratul ALDE şi Pro România, respectiv al independentului Mircea Diaconu.

Până şi electoratul UDMR stă la îndoială. În fond, preşedintele Iohannis nu a făcut nimic special pentru comunitatea maghiară. Dimpotrivă, Kelemen Hunor s-a plâns adesea de atitudinea preşedintelui.

Prin urmare, jocurile încă nu sunt făcute. Sunt deschise toate porţile pentru orice tip de alianţe, ca şi pentru orice război. Însăşi impresia de haos de pe scena politică lasă loc la orice posibilitate.