Autostrada imposibilă

Scris de Dumitru Păcuraru, 05 octombrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Când a pornit la drum fiecare guvern a făcut un pariu cu kilometri de stradă pe care îi va face până la sfârşitul mandatului. Mai mult de atât, au prelungit planul cu mult peste cei patru ani de mandat. Ce-i drept panglici s-au tăiat destule. În schimb autostrada de la cap la coadă s-a dovedit o încercare prea grea. Niciun guvern nu a reuşit să străbată Carpaţii, dinspre sud spre nord sau dinspre nord spre sud.

Prin urmare şi în anul Centenarului se va cânta “Treceţi batalioane române Carpaţii” tot prin defileuri, strecurându-se prin curbele de pe Valea Oltului sau stând la rând pe şoseaua supra-aglomerată de la Braşov spre Sinaia.

Avem vocaţia unor demni urmaşi ai Meşterului Manole. Ce se construieşte într-o guvernare se dărâmă în următoarea.
De fapt şi împăraţii din poveştile noastre care au fete de măritat anunţă că aceluia îi va da fata de soţie şi jumătate din împărăţie care va reuşi să facă de seara până dimineaţa un pod de la castelul lui până peste deal. Noroc că prinţul din poveşti era mai harnic decât Bechtel, firma americană care ne-a tras clapa la autostrada Transilvania.

Trecem peste îndemnul la secesiune, pentru că tocmai am văzut evenimentele din Catalonia care cerea printr-un referendum să se desprindă de Spania. Dar bănuim că nu s-a cerut şi desfiinţarea autostrăzilor care leagă provincia de restul ţării. La noi nu este cazul. Avem probleme, dar nu avem autostrăzi de împărţit.

Nimeni nu poate da un răspuns raţional care să clarifice de ce nu am reuşit să facem nişte amărâte de autostrăzi cu atâta amar de bani câţi s-au investit pentru ele. O eventuală listă a vinovăţiilor politice ar trebui să înceapă cu Traian Băsescu.

În calitate de ministru al Transporturilor în anii ’90, ani decisivi pentru proiecţia unui plan măreţ pentru România, cel ce avea să ajungă preşedinte a ratat şansa de a pune piatra de temelie a marelui drum care să lege toate colţurile ţării de Capitală. În ordine urmează, guvernul Năstase, care a semnat contractul cu Bechtel.

Americanii au luat cele două miliarde de euro şi s-au dus. A venit din nou rândul lui Traian Băsescu, de data aceasta ca preşedinte. Guvernul condus de Tăriceanu nu mai ştim ce a făcut, dar cert este că tot fără autostradă am rămas.

Emil Boc, ca ardelean, putea forţa construirea autostrăzii dinspre nord spre sud. Nu a făcut-o. Următorul premier Victor Ponta a tăiat ceva panglici, dar şoseaua s-a surpat.
Trecem peste preşedintele Klaus Iohannis căruia i-ar prinde bine o autostradă până la Sibiu, oraşul din care face naveta spre Palatul Cotroceni.

Având parte de un guvern ostil, nu are nicio putere. Poate că ar fi fost sprijinit dacă propunea un pact pe autostradă, urmând să se aloce 2% din PIB nu pe apărare, ci pentru drumuri. Dar rachetele patriot nu au nevoie de şosele, aşa că rămânem tot fără o autostradă care să lege nordul de sud şi vestul de est.

Opoziţia, mai precis juvenilul partid USR a găsit vinovatul: actualul ministru al Transporturilor. Domnul Cuc, aşa îl cheamă, nu este un personaj cu o foarte mare notorietate. Nu are statutul politic, proeminenţa unui Miron Mitrea, fostul minstru al Transporturilor din guvernul Năstase.

Nu se poate compara nici cu Traian Băsescu sau chiar cu Ludovic Orban, şi acesta fost ministru al Transporturilor. Este un politician modest, chiar timid. Nu a făcut gălăgie când i s-au tăiat peste cinci miliarde de lei la ultima rectificare.

Tocmai pentru cuminţenia lui, şansa de a trece moţiunea la care a fost supus ieri a fost nulă. Nulă, aşa cum este şi voinţa politică a actualului guvern de a face pe dracu-n patru ca 2018, anul Centenarului, să ne prindă cu o autostradă care să străbată Carpaţii.