Anul politic 2018 se încheie în coadă de peşte

Scris de Dumitru Păcuraru, 29 decembrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

În ultima vreme PSD îi schiţează preşedintelui Klaus Iohannis portretul unui om care nu lucrează nimic. În contrast cu un Liviu Dragnea care face mai mult decât îi cere fişa postului. Aproape nu există ieşire publică în care lideri ai PSD să nu sugereze că preşedintele nu înţelege nimic din ce se întâmplă în lume şi-n ţară. Îi plac doar accesoriile puterii: vizite protocolare, imnul cu mâna pe inimă, întâlniri cu lideri mondiali.

Aduc în susţinerea acestei idei refuzul preşedintelui de a numi un şef al SIE, post vacant de aproape doi ani, refuzul de a numi ambasadori în numeroase ţări, de la Israel, la Canada şi Belgia.

În plan intern îl acuză că prin refuzul de a lua act de demisiile a doi miniştri, sabotează guvernul. Tot pe preşedinte îl fac vinovat pentru că nu s-a adoptat bugetul. Ca şef al CSAT, a refuzat să dea aviz pentru trimiterea proiectului de buget în parlament.

Preşedintele contraatacă. Nu se lasă înduplecat. Critică fiecare acţiune a guvernului, fie că este vorba despre învestirea unor miniştri, fie că este vorba despre revocarea procurorului general. Una dintre armele cele mai eficiente este acuzaţia că PSD şi ALDE pregătesc pe ascuns o ordonanţă privind amnistia şi graţierea.

Justiţia rămâne un câmp tactic pentru confruntările politice. Argumentele nu par să se epuizeze niciodată, nici dintr-o parte, nici din alta. Şi lucrurile vor merge în aceeaşi direcţie până una dintre tabere va pierde puterea. Asta se va întâmpla abia după alegerile prezidenţiale de la toamna anului viitor.

Foarte recent instituţia prezidenţială a lansat un proiect pentru Educaţie. Nu este dezbătut deloc. Nu este o temă atractivă pentru clasa politică.

Cu greu se mai poate face distincţia dintre clasa politică şi formatorii sau comentatorii fenomenului politic şi social. Mass media s-a aliniat celor două direcţii politice şi lucrurile se văd numai în alb şi negru.

Nu mai există intermediari. A dispărut negocierea politică. Mai mult, se pare că nici măcar între partidele de dreapta nu se poate ajunge la un punct de vedere comun. Disoluţia dreptei face din PSD şi ALDE o forţă, îi creează un nemeritat rol determinant în luarea unor decizii majore.

Opoziţia nu participă decât prin slogane la dezbaterea privind rolul multinaţionalelor care operează în România. Nu oferă soluţii alternative la susţinerea mediului de afaceri. Lasă întreaga răpundere în seama guvernului Dăncilă. S-ar putea spune că îl lasă pe preşedinte singur în faţa coaliţiei PSD-ALDE. Moţiunea de cenzură a trecut fără să lase urme vizibile asupra opiniei publice. Dezbaterile din parlament au fost neconcludente.

Anul politic 2018 se încheie în coadă de peşte. Coaliţia PSD-ALDE nu a reuşit să facă tot ce şi-a propus în intervalul 2016-2018, iar opoziţia nu s-a constituit într-o alternativă la o guvernare controversată.

Un eveniment cu care nu te întâlneşti decât o dată la o sută de ani – Centenarul României – a trecut fără să se fi reuşit o veritabilă incursiune în istoria profundă. Mărunţişurile continuă să ocupe întregul spaţiu public. Se vor schimba lucrurile în 2019? Asta se speră întotdeauna în pragul unui nou an.