Acordul care dezbină

Scris de Dumitru Păcuraru, 07 iunie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

După consultările de la Cotroceni cu partidele parlamentare, preşedintele Iohannis propune un acord politic. Nu este unul general. Din punctul lui de vedere este o continuare firească a referendumului, transpunerea votului popular în practică.

Au apărut însă neînţelegeri. Reprezentanţii ALDE şi PSD spun că nu s-a pomenit la consultare de niciun acord. Pur şi simplu preşedintele a ieşit la declaraţii şi a vorbit despre acord. PNL, cum era de aşteptat, s-a declarat de acord.

USR de asemenea este de acord, fără să aibă vreo propunere faţă de proiectul avansat de preşedinte.

PSD a venit cu completări. Propune includerea în Acord a şapte puncte, printre care UE cu o singură viteză, înlăturarea dublului standard, condamnarea protocoalelor secrete, introducerea salariului minim european la multinaţionale. Punctele din proiectul preşedintelui sunt ceva mai generale, având în centru temele vechi, statul de drept şi independenţa justiţiei, prin anularea modificărilor făcute de PSD în timpul domniei lui Dragnea.

Ambele variante au puncte populiste. Demagogia este o lecţie bine învăţată de ambele tabere. În realitate, nu este în interesul preşedintelui ca PSD şi ALDE să semneze pactul. Odată principalul adversar dispărut, fără un personaj negativ nu se poate face o mobilizare pentru un război total. Aşa cum fără cozile la secţiile de votare nu este asigurată victoria în ţară prin mobilizarea electoratului revoltat.

Preşedintele va reuşi să-şi ducă la capăt proiectul, dar fără semnăturile celor două partide de la putere. Acordul în sine pare făcut împotriva lor. Iohannis nu pare dispus să facă nicio concesie învinşilor de la europarlamentare. Îşi continuă ofensiva anti-PSD. Acordul nu adună partidele în jurul unei idei, ci le pune într-o nouă poziţie de luptă.

Acordul dezbină, dar acest lucru nu înseamnă decât că, în parte, fiecare tabără are dreptate. Punct cu punct, acordul lui Iohannis este corect. Propunerile avansate de PSD sunt, de asemenea, corecte. Atunci ce desparte stânga de dreapta şi dreapta de stânga? Partidul lui Iohannis are un limbaj adaptat la politicile UE. Chiar linguşitor pe ici, pe colo. De exemplu propune ca toate modificările din domeniul justiţiei să fie aprobate de Comisia de la Veneţia şi Comisia Europeană. PSD afirmă că respectă recomandările.

Iohannis nu include în Acord niciun punct sensibil precum dublul standard, UE cu două viteze, ca să nu vorbim despre un salariu minim european pentru multinaţionale.

Cum se explică faptul că angajaţii multinaţionalelor din România nu cer salariu minim european? Această propunere a PSD nu este cu totul deplasată. Socialistul Frans Timermmans, prim vicepreşedinte al Comisiei Europene, propunea acelaşi lucru în timpul campaniei electorale. Ministrul Muncii din Germania, membru SPD, susţine şi el introducerea salariului minim în toate ţările UE.

În schimb propunerea de a introduce în Acord condamnarea protocoalelor secrete atinge un punct nevralgic. PNL şi Iohannis, la fel ca USR, se feresc să vorbească de funie în casa spânzuratului.

Destul de pasiv pe parcursul primilor patru ani ai mandatului, Klaus Iohannis îşi demonstrează spre sfârşitul mandatului forţa, dorinţa şi determinarea de a mai rămâne cinci ani la Cotroceni. Propunând un Acord, numit şi Pact pro UE, cu care simţea că PSD şi ALDE nu pot fi de acord, Klaus Iohannis continuă să conducă plutonul prezidenţiabililor, încă fără chip, dar care vor apărea în curând.