Acelaşi spectacol cu alţi actori

Scris de Dumitru Păcuraru, 18 februarie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Dacă bombele de presă vor cădea cu aceeaşi intensitate ca până acum sunt slabe speranţe că în campania electorală pentru europarlamentare se vor dezbate subiecte care ţin de Parlamentul European, de Uniunea Europeană.
Spaţiul public este sufocat de problemele din justiţie, de problemele personale ale politicienilor cu dosare penale, ale şefilor din justiţie.

Trecând drept cea mai coruptă ţară din UE, monitorizată de ani de zile prin MCV, România a devenit un câmp de bătaie al teoriilor despre conspiraţii, un teren în care se experimentează metode de control ale marilor puteri asupra ţărilor mici.
Susţinătorii acestei aberaţii îşi bazează demonstraţiile pe existenţa unei direcţii speciale unice în UE, este vorba despre DNA, înfiinţată ca o condiţie de primire în Uniune, ca şi pe aportul serviciilor secrete la actul de justiţie dirijată.

Cert este că după mai bine de zece ani corupţia este la acelaşi nivel, tensiunea în societate este în creştere, criticile la adresa României sunt şi mai dure. Experimentul a reuşit, dar pacientul este la fel de bolnav.
Curios este faptul că la desemnarea şefului procuraturii UE s-a clasat pe primul loc fostul procuror şef al DNA. Adică toată lumea este de acord că justiţia din România nu funcţionează, dar este preferată o persoană exact din cel mai defect sistem. Pare un nonsens.

Contestată în ţară, Laura Codruţa Kovesi a întrunit condiţiile cerute de comisia care organizează concursul de desemnare a procurorului şef al UE. Numirea se face politic. Decizia se ia în Parlamentul European.
Aşadar, va avea şi UE un DNA. Sigur, este greu de crezut că vor apărea procurori de tip Portocală. Sau că se vor semna protocoale de colaborare cu serviciile secrete din toate ţările UE.

Un nou 1984 apare la orizont? Vorbesc despre romanul lui George Orwell Omienouăsuteoptzecişipatru, carte apărută în 1949 care a profeţit apariţia unei societăţi totalitare, comunismul. Dar nu în patria autorului, Marea Britanie, ci în Europa de Est.

România ar trebui să susţină candidatura Laurei Codruţa Kovesi. Experienţa fostului procuror şef al DNA va da un nou avânt luptei anticorupţie din UE. Ceea ce s-a petrecut în România în mic se va repeta în UE în mare. Va fi un spectacol pe care îl merită cu prisosinţă toţi cetăţenii europeni.

Liber de contract este şi generalul Coldea, cel mai apropiat colaborator al fostului şef al DNA. De ce nu ar trece şi Germania, Franţa, Olanda, prin experienţa prin care a trecut România?
Faptul că aşa-numitele „instituţii de forţă” au beneficiat de sume tot mai mari de la buget s-a reflectat în rezultate.

Mii şi mii de dosare, un mare număr de politicieni, începând de la premieri, miniştri, parlamentari, primari au fost condamnaţi sau scoşi din viaţa publică. Este un fapt de netăgăduit. Există statistici, există date concrete. Întrebarea este: de ce ţara nu se simte uşurată?

De ce a rămas atâta nervozitate, stres, senzaţia că în continuare există şi mai multă corupţie decât la începutul campaniei anti-corupţie?
Este o problemă de metafizică, la fel ca în „Procesul”, romanul lui Kafka. Este o chestiune de percepţie.

Se spune că atunci când soldaţilor răniţi li se amputa un picior sau o mână ei simţeau durerile în continuare. Medicii le explicau că durerile erau sus, în cap.
Dar orice se întâmplă intră în câmpul tactic al politicii. Lumea a devenit un singur spectacol care se joacă în fiecare zi cu alţi actori.