Poesis. Maramuresenii nostri din Canada: Ion Georgescu

Scris de Ion Burnar, 21 august 2009 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Nu demult, poetul si pictorul Ion Georgescu, fost dascal de Limba si Literatura Romana la Scoala din Lucacesti-Maramures, a emigrat in Canada. Despre Domnia Sa am mai scris in ziarul nostru, cu ocazia lansarii volumului sau de versuri “Atelierul de… reparat fluturi”. Daca recidivam, o facem din respect fata de condeiul si penelul acestui veritabil om de cultura, dar mai ales pentru ca nu-si uita meleagurile natale, ori pe unde-l poarta pasii. Mai jos, un poem recent, trimis din Toronto, unul din marile megaloposuri ale Americii de Nord.

Introspectie

Mi s-a parut c-am plans -si-am suspinat;

Am suspinat, mi s-a parut c-am plans –

Ce-oi fi patin ‘nainte sa ma nasc,

Prin ce tristeti pasi-t-am, pe cine-am suparat?

Poate un tata m-a gandir ca fiu –

Flacau murit pe front, pe mama indragind-o…

Altfel, cum, melancolic, ma simt atras de campuri

Si lana prinsa-n sarma ghimpata ma-nfioara?

De ce mi-asa de drag un caine ciobanesc

Si caut pe imas tot intime poiene,

De ce tot fug de lume, dorind sa urc costisa,

De ce ma vad pastorul cel trist din “Miorita?

Cand chipul mi-l privesc in poze luate-n graba,

Citesc acreala veche ce nici n-au banuit-o…

Cum vasului o toarta lipsindu-i sta posac,

Asa m-arata-oglinda in orisice eu fac…

Ma vad, pe campurile vietii, soldat fugind in salturi,

In ranita c-un nume si amintiri cu ai mei…

Tind spre transeea sortii ca un vapor spre mal

Imi voi afla secretul si tatal ideal.