Poesis – Adela Naghiu, o poeta a nelinistilor existentiale

Scris de Ion Burnar, 07 mai 2010 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Poezia Adelei Naghiu as asemana-o cu marea poezie feminina romaneasca din ultimele decenii. Nelinisti metafizice, ironii metaforice ce tin loc de scut in fata unei realitati fade si contondente. Nimic ostentativ, totul respira si curge natural, fara verbiaje de prisos. Convingatoare lumea in care ne transpune, cu raiul si iadul convietuind impreuna, ca in versurile Sylviei Plath sau Angelei Marinescu. S-a nascut in 1976 la Asuaju de Jos. Profesoara la Colegiul I.D. Nenitescu si redactor la “Nord Literar”. A publicat volumele  “Zbor despletit” (versuri) si “Semn de carte” (cronici literare). Premiata la festivaluri literare din judet si din tara.

Lauda somnului

fara barbiturice

In fiecare dimineata

cum ai cobori mereu la aceeasi statie

nici nu mai vezi oamenii

stii doar ordinea lor

de-a lungul orasului

stii doar cuvintele

pe care le vei auzi in loc de politete

stirea zilei, sudalma sau dragoste

Oamenii isi spun atat de multe lucruri

incat aproape traiesc

de-aceea au nevoie de somn

si de betii crunte

sa-si aminteasca macar din cand in cand

ca asta ne tine toata viata

ca viata

nu tine toata viata

si te trezesti

cu sufletul la gura

ca dupa o anestezie nereusita

– monitorizarea cobaiului

in labirint

iesind din somn

ca dintr-o camasa de forta