Colonia Pictorilor din Baia Mare, experiment şi provocare

Scris de Dumitru Păcuraru, 12 noiembrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index
Colonia Pictorilor BM

Colonia Pictorilor BM

Noul edificiu al Coloniei Pictorilor din Baia Mare,  inaugurat în seara zilei de 10 noiembrie 2017, cu siguranţă va da naştere multor controverse.

Poate fi la fel de fanatic contestat pe cât de fanatic admirat.  Depinde de gust şi percepţie.

Greu încadrabil într-un stil, dar situat mai degrabă în apropierea unui minimalism agresiv decât al unui posmodernism ostentativ, proiectul, foarte îndrăzneţ, copleşeşte nu doar vizitatorul, ci şi lucrările expuse.

Operele pictorilor moderni, indiferent de curentele artistice, îşi găsesc locul firesc în galeriile din lumea întreagă fără să fie deranjate de ultimele inovaţii tehnice – proiectoare, simeze, lumini, spaţii ultramoderne sau neconvenţionale. Dimpotrivă, tehnologia le scoate în evidenţă valoarea.

Ce este o galerie de artă sau un spaţiu expoziţional?   Un loc în care intri, cuprinzi dintr-o privire spaţiul,  pentru ca apoi să urmăreşti lucrare cu lucrare. Eventual, ai şi o băncuţă pe care te aşezi pentru a admira în linişte lucrarea din faţa ta. Ceea ce este cuibul pentru ou este o galerie de artă pentru o lucrare artistică.

Nimic din toate acestea în Colonia Pictorilor Băimăreni. Pentru a cuprinde totul trebuie să urci şi să cobori scări, destul de înguste, să treci pe lângă ziduri atent să nu atingi lucrările, să te întrebi dacă nu cumva ai ratat un spaţiu în care se va fi găsit o importantă lucrare.

Noul spaţiu expoziţional te solicită. Nefamiliarizat cu el, la un moment dat ajungi să te întrebi dacă spaţiul în sine, arhitectura lui voit complicată, nu cumva concurează, uneori neloial, cu lucrările expuse. Există o perspectivă narativă în acest labirint, dar, evident în mod voit, lipseşte capătul de perspectivă. 

Cel care îşi ia drept reper Centrul Pompidou din Paris, Albertina din Viena, White Cube din Londra sau oricare altă galerie de artă din Berlin, Viena, Madrid etc. nu va găsi similitudini cu noul spaţiu expoziţional din Baia Mare. Desigur, aceste galerii pot părea învechite, dar ele adăpostesc cele mai îndrăzneţe experienţe artistice din lume.

Clădirea din Baia Mare, pe alocuri îmbrăcată în tablă de fier, cu pereţi de beton, cu ochiuri de zale fixate peste geamurile de pe faţada principală, adăposteşte o sală uriaşă, un fel de navă având  la etaj, pe cele patru laturi, spaţii adiacente de expunere. La prima vedere nu ai cum descoperi ce minuni artistice ascund buzunarele laterale, dar luate rând pe rând, ele se constituie în spaţii de sine stătătoare, care comunică între ele prin intrări şi ieşiri uneori prea ingenioase pentru un vizitator pe care-l interesează opera în sine şi mai puţin arhitectura interioară.

Noua construcţie păstrează prea puţin din ceea ce a fost înainte. Nu lasă să se întrevadă nici fostele spaţii destul de nepotrivite pentru expunere din vremea de glorie a coloniei de pictori de la începutul secolului 20, apoi din perioada comunistă. Este o secesiune evidentă, foarte probabil programată. Lucrările artiştilor băimăreni care au frecventat Colonia la începutul secolului 20 par să se simtă stinghere în noua locaţie, în vreme ce lucrările artiştilor contemporani, prezenţi în expoziţie, nu par să se ridice la pretenţiile arhitecturii interioare de o libertate debordantă, aparent vecină cu libertinismul.

Clădirea  pare să fi păstrat ceva din brutalismul, din betonismul anilor ’70, a aşezămintelor de cultură foarte curajoase la vremea aceea.

Foarte probabil că pe viitor artiştii care vor expune la Colonia Pictorilor din Baia Mare se vor acomoda, se vor plia pe pretenţiile spaţiului expoziţional deloc comod, un spaţiu care forţează mâna artistului, îi cere să fie mai îndrăzneţ, mai inventiv.

Dulcegării, floricele, lucrările insuficient de abstractizate sau abstractizante nu cadrează cu noua arhitectură a Coloniei Pictorilor.   

Această clădire îndrăzneaţă ori va forţa limitele experimentalismului în arta băimăreană ori va rămâne un spaţiu rece, exterior, inospitalier, care refuză să intre într-un dialog armonios cu lucrările expuse. Deşi ruptura nu este totală, joncţiunea magică dintre lucrare şi spaţiu necesită efort, timp, perseverenţă.    

Vor nu vor, obligaţi de noul spaţiu expoziţional pus la dispoziţie de Primăria Baia Mare, de primarul Cătălin Cherecheş, artiştii băimăreni de azi sunt condamnaţi să facă un pas înainte, să-şi redimensioneze, să-şi regândească arta în consens cu spaţiul de un „modernism postmodern” debordant.

Noua Colonie a Pictorilor din Baia Mare este deopotrivă un experiment şi o provocare.