-
De la 15 Martie la 1 Decembrie. Şi invers
An de an 1 Decembrie, ca de altfel şi 15 Martie, trec fără ca semnificaţia şi simbolistica lor să se clarifice în mod tranşant, odată pentru totdeauna.
Ce înseamnă pentru români, ce înseamnă pentru maghiari fiecare dintre cele două zile? Sunt momente istorice de răscruce care afectează cele două etnii în mod diferit, şi totuşi identic.
-
Repetiţie pentru România 100
Ziua Naţională, în ciuda aşteptărilor, s-a desfăşurat fără scandal. Îngrijorările s-au dovedit a fi simple zvonuri. Echipele de ordine şi-au făcut datoria, poate cu un exces de zel. Preşedintele Iohannis nu a fost huiduit, iar opoziţia nu şi-a dus camioane de oameni care să conturbe săbătoarea. Totul a fost “o manipulare securistă“, cum spunea liderul PSD.
-
După alegeri
Cea mai grea întrebare: ce se va întâmpla după alegerile din 11 decembrie? Scena politică nu a fost atât de tensionată din perioada anilor ‘90.
De pe vremea preşedintelui Iliescu, din primele două mandate, unul scurt, de doi ani, altul normal, de patru ani, opoziţia şi puterea nu s-au situat pe poziţii atât de divergente. Nici măcar Traian Băsescu nu a reuşit să antagonizeze atât de periculos formaţiunile politice şi societatea. Ori situaţia a fost scăpată de sub control, ori este o acţiune deliberată.
-
Repetiţie generală pentru cearta de 1 Decembrie
Disputele iscate de lista invitaţilor la recepţia organizată cu ocazia Zilei Naţionale au o cauză mult mai profundă şi depăşesc limitele unei competiţii electorale. Avem de-a face cu o disoluţie a autorităţii de stat tot mai accentuată şi extinsă. Faptul că preşedintele invită la Ziua Naţională pe cine vrea, ca şi cum ar fi vorba despre propria lui zi onomastică, nu despre Ziua Naţională, este doar vârful aisbergului.
-
O nouă specie electorală, postacii
Multă vreme “lipitorii de afişe” au fost puşi la stâlpul infamiei. Erau voluntari care, lucrând în campaniile electorale, dacă partidul pentru care lipeau afişe câştiga alegerile, se pricopseau cu câte o funcţie.
Odată cu modificarea legii alegerilor, interzicându-se lipitul pe toate gardurile, pe stâlpi şi ziduri, unde se nimerea, specia a dispărut. Mai precis, s-a metamorfozat. Acum se numesc postaci. » Citeşte restul articolului
-
Ca o joacă de copii
O veste a cutremurat societatea românească de la est la vest, de la sud la nord.
Faptul că preşedintele Klaus Iohannis a anunţat din timp că nu-i invită la recepţia de la Cotroceni pe Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu şi pe Victor Ponta este exact tipul de mesaj pe care-l aşteaptă românii în ajunul Zilei Naţionale. Da, într-adevăr, acesta este drumul pe care trebuie să-l urmeze România în următorii ani: să se organizeze chermeze la care cei cu ochi albaştri şi verzi să nu-i invite pe cei cu ochi negri şi căprui. Aceasta este calea.
Cei îmbrăcaţi în roşu să tragă căruţa statului în stânga, iar cei îmbrăcaţi în galben şi albastru, s-o tragă în dreapta. » Citeşte restul articolului
-
De ce o luăm mereu de la capăt?
Că funcţia îl face pe om şi nu invers o demonstrează foştii preşedinţi, foştii premieri, foştii miniştri, foştii primari sau preşedinţi de consilii judeţene. Odată pierdută funcţia, redevin oamenii care au fost înainte.
Unii se mai zbat, se încăpăţânează să creadă că sunt la fel de ascultaţi, la fel de respectaţi, la fel de interesanţi. Dintre toţi foştii, Traian Băsescu nu-şi acceptă noul statut, de simplu cetăţean. » Citeşte restul articolului
-
O lipsă a programelor electorale
Un subiect insuficient dezbătut în campania electorală este modul în care pot fi aduşi acasă muncitorii din străinătate. România se confruntă cu o criză a forţei de muncă. Fără mână de lucru, chiar dacă s-ar accesa fondurile europene ar face aproape imposibilă execuţia lor. Dacă guvernul viitor va pune un accent mai mare pe investiţii, firmele ar face cu greu faţă.
Se simte lipsa specialiştilor şi în sistemul de stat şi în cel privat.
Lipsesc şi muncitorii necalificaţi, ca să nu mai vorbim despre medici. Populaţia din ţară este îmbătrânită. Cei plecaţi în străinătate fac parte din populaţia activă. » Citeşte restul articolului
-
De ce ar trebui preşedintele să ne spună cum este campania electorală?
Epuizate, trecute printre furcile caudine ale justiţiei nemiloase, partidele politice au intrat în competiţie fără energie, lipsite de vlagă. Până şi preşedintele Iohannis a simţit nevoia să-şi exprime stupoarea în faţa lipsei de dinamism a campaniei electorale.
Au fost şi vor mai fi campanii electorale. Nu întotdeauna ele au fost însoţite de mari festivaluri, dar au avut, totuşi, o ţinută. S-a defilat, au avut loc întâlniri în care buna dispoziţie şi voia bună au primat. » Citeşte restul articolului
-
O ţară făcută harcea-parcea
După doi ani de la alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte, după o guvernare tehnocrată de un an, este prematur să se facă un bilanţ. Nu se poate face un bilanţ real nici după trei ani de guvernare PSD.
Practic, bilanţul corect este cel care cuprinde sfertul de secol scurs de la căderea regimului comunist. Partidele s-au amestecat, s-au aliat toate cu toate, au guvernat încrucişat, s-au perindat la guvernare după un algoritm dictat de capriciile alegătorilor. » Citeşte restul articolului