Ieri, în cadrul unor lansări de carte la Poesis, s-a văzut că Satu Mare are un potenţial cultural abia atunci când îşi adună toate forţele şi acţionează în consonanţă cu oameni de cultură din ţară.
Cele trei cărţi lansate pot fi considerate unitare de vreme ce au un numitor comun: personalitatea lui Vasile Lucaciu.

» Citeşte restul articolului

Vacanţa politică de iarnă, în cea mai mare parte nemeritată, s-a terminat şi principalii actori politici s-au reîntors pe meleagurile patriei.
Datorită preluării oficiale a preşedinţiei Consiliului UE de către România la începutul acestui an, dar şi datorită vacanţei, în prima parte a lunii ianuarie a fost un fel de armistiţiu. Nu s-a mai tras cu tunurile, s-au auzit numai sporadice focuri de pistolete, de arme uşoare încărcate cu gloanţe oarbe.

» Citeşte restul articolului

Încerc să gândesc ca un eurosceptic, cu unele nuanţe de naţionalism extrem. Nu este foarte greu pentru că avem materie primă din plin, la fel cum avem arhisuficiente argumente să acceptăm fără rezerve noul europenism, în toate formele lui.

» Citeşte restul articolului

Deşi facem parte din UE din 2007, oarecum izolaţi, fierbând până acum în propriul nostru sos, abia acum, cu ocazia acestor alegeri pentru Parlamentul European simţim şi noi ce înseamnă o adevărată campanie electorală europeană.

Deţinând preşedinţia rotativă, cel puţin formal, suntem în centrul atenţiei. Adică se vede ceva mai clar ce facem noi, în mica noastră ţară, pe care o credem mare.

» Citeşte restul articolului

Să vezi şi să nu crezi: Guvernul României înfiinţează orchestra UE. Evident, nu Viorica Dăncilă va fi dirijorul, deşi România deţine preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Nici preşedintele Klaus Iohannis nu va avea ocazia să stea la pupitrul insolitei orchestre. Nu este o glumă, deşi pare.

» Citeşte restul articolului

Avem în aceste zile câteva mostre despre modul în care se va desfăşura campania electorală pentru Parlamentul European, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

Interesant este modul în care evoluează relaţiile dintre PSD şi ALDE. Nu partidul lui Călin Popescu Tăriceanu, ci Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, condus de Guy Verhofstadt.

» Citeşte restul articolului

Academia Română a propus în urmă cu nouă ani ca 15 ianuarie să fie decretată Ziua Culturii Naţionale. Ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu era sărbătorită cam la fel şi înainte de a fi decretată zi naţională pentru cultură.

» Citeşte restul articolului

România a avut patru preşedinţi şi toţi sunt în viaţă. Are, prin urmare şansa de a avea patru stâlpi ai înţelepciunii. Are, de asemenea, un număr de foşti prim-miniştri, toţi activi, implicaţi în diferite proiecte. Cu toate acestea România nu are un proiect de ţară. Se constituie comisii, se fac şi se desfac partide, în vreme ce ţara rămâne cam egală cu sine.

» Citeşte restul articolului

  De oaspeţi te bucuri de două ori: când vin şi când pleacă. Nu ştiu dacă asta este valabil şi în cazul primelor contacte dintre liderii UE şi autorităţile române, guvern, preşedinţie, parlamentari. Oricum, toată lumea este de acord că transmiterea preşedinţiei rotative a Consiliului UE s-a făcut la un nivel acceptabil. Guvernul a făcut faţă pretenţiilor, protocolul a fost la înălţime, iar preşedintele s-a abţinut de la critici. 

» Citeşte restul articolului

O schimbare la faţă autentică sau doar mimarea unui comportament de înaltă ţinută? Un protocol fără cusur. Sau, în orice caz, ceva care se vede foarte rar în România.
După o perioadă în care toată lumea acuza România că nu va fi capabilă să găzduiască preşedinţia Consiliului UE, iată că prima zi s-a desfăşurat ca un mare eveniment organizat la un nivel înalt.

Politicienii români s-au adaptat momentului solemn şi s-au înscris prin discursurile lor în rândul unor politicieni de talie europeană.
Mai simplu, nu s-au atacat, aşa cum au obiceiul.
Joi seara s-au văzut două Românii. Una protocolară, ascultând Oda Bucuriei de Beethoven, devenită imnul UE, şi Rapsodia Română de Enescu, cartea de vizită a României, şi o altă Românie, din stradă, vorbind în slogane.

Ateneul Român şi-a demonstrat încă o dată valoarea simbolică, de altar al culturii. De data aceasta, lucru extrem de rar, a fost vorba despre cultura politică. Există aşa ceva? Românilor nu le este dat să vadă aşa ceva. Politicianul român s-a calat pe o formulă care-l pune mereu în postura unui luptător în ring.

Bănuim că cei care au susţinut discursurile cu ocazia predării oficiale a preşedinţiei rotative a Consiliului UE nu s-au înţeles între ei. Este greu de crezut că preşedintele Klaus Iohannis a reuşit să vorbească despre coeziune şi unitate fără să atace guvernul, fără să facă fie şi o simplă aluzie la adversarii lui.

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a vorbit în limba engleză nu doar pentru a demonstra că vorbeşte această limbă bine, ci pentru a transmite în mod voalat ataşamentul României faţă de valorile democraţiei şi drepturilor omului.

A vorbit mai mult decât onorabil şi doamna Dăncilă, fără să facă gafe. Regretabilă, impardonabilă este absenţa preşedintelui Camerei Deputaţilor. Liviu Dragnea este plecat în vacanţă. A pierdut un moment istoric. La fel s-a remarcat absenţa fostului preşedinte Traian Băsescu. Ion Iliescu se pare că are probleme de sănătate.

Totuşi, tonul general l-au dat liderii europeni. Atmosfera destinsă şi distinsă li se datorează lor. Discursul în limba română al lui Donald Tusk a făcut furori. Istoric de profesie, preşedintele Consiliului European a făcut trimiteri de ordin cultural la nume mari, dar şi la Dacia 1300, la Nadia Comăneci, la portarul Duckadam care a apărat patru lovituri de la 11 metri. A spus ce le place românilor să audă din gura străinilor.

A încheiat apoteotic, tot într-o notă culturală: „Sunt sigur că preşedinţia dumneavoastră va fi la fel de energică, de românească şi de europeană ca muzica lui George Enescu.”
Pentru prima oară un eveniment de interior a bătut strada. Cele câteva sute de oameni adunaţi în stradă pentru a protesta au părut falşi, prizonieri ai unui mod de manifestare stereotipic. Sigur, o anumită îngrijorare poate exista, însă nu are puterea un partid ca PSD să întoarcă România spre Rusia. Este o falsă problemă.

O figură aparte a făcut Dacian Cioloş. Invitat ca fost premier, el a făcut o escală în stradă, printre protestatari, pentru ca apoi să intre la Ateneu, fără cravată, în vădit contrast cu restul invitaţilor, în ţinute protocolare. Un om din popor, dar la marile ocazii şi oamenii din popor trebuie să se îmbrace în haine de sărbătoare.

Să nu ne amăgim, dar să nu ne pierdem cu totul speranţele. Lupii îşi schimbă părul şi, uneori, şi năravul.
Ne imaginăm că discuţiile din spatele uşilor închise între liderii europeni prezenţi la Bucureşti nu sunt chiar atât de protocolare. Acolo fiecare politician, fiecare ţară îşi are propriul interes, dar până la urmă UE se bazează pe coeziune, consens, unitate.