La fel ca in alte situatii similare, si in cazul Aeroportului Baia Mare paza buna ar trece teapa rea

Daca nu e beton contractul, Consiliul Judetean va fi nevoit sa achite plata lucrarilor

Filmele despre aeroporturi s-au bucurat de succes, generand continuari. De pilda “Aeroport 75″ (regia Jack Smight) a fost urmat de “Aeroport 77″ (regizor  Jerry Jameson). S-a incercat aplicarea retetei si la aeroportul baimarean. Prima serie – cu titlul provizoriu de “Aeroport 2004-2008″, avandu-l ca regizor pe Marinel Kovacs – n-a fost finalizata, scenariul impotmolindu-se dupa licitatia pentru studiul de fezabilitate. Pentru seria a doua – “Aeroport 2008-2012″ – s-a apelat la alt regizor, Mircea Man. Acesta a adus modificari in scenariu, in sensul ca a repetat castingul pentru castigatorul licitatiei pentru studiul de fezabilitate ca si in lumea filmului, care se face pe bani privati, unde regizorii au preferinte in privinta actorului care sa interpreteze un anumit rol. Scenariul pentru “Aeroport 2008-2012″ e in curs de elaborare, co-scenaristi fiind consilierii judeteni. Cert e ca toata lumea doreste ca Aeroportul International Baia Mare sa nu ramana international doar cu numele si macar sa fie operational.

Sunt mai multe idei pentru continuarea scenariului

1. Accesarea unui credit bancar pentru modernizarea aeroportului. Nu a stat in picioare datorita dobanzilor prea mari prea mari si necesitatii de a respecta limita de indatorare a judetului.

2. Modernizare pe banii altora. O firma construieste toata partea ce tine de aeroport pe banii ei, iar CJ ii returneaza banii dupa o perioada de gratie, in functie de negocieri.

3. Concesiunea in mai multe variante<

a) plata la un termen scadent a lucrarilor efectuate,

b) concesionarea operarii pe aeroport, iar din veniturile aduse de aeroport firma castigatoare a licitatiei sa achite cheltuielile cu modernizarea, direct catre firma care le-a executat,

c) firma care a executat lucrarile de modernizare sa doreasca sa si opereze pe aeroport, iar din veniturile pe care le-ar realiza sa-si recupereze investitia.

Aceasta ultima varianta e considerata cea mai convenabila de catre Grazziela Bolma, seful Directiei Tehnice din cadrul Consiliului Judetean Maramures. Dar si de Mircea Man care, la mijlocul lunii septembrie 2009, preciza: “Suntem in discutii de concesionare a Aeroportului din Baia Mare. Ideea noastra este de a concesiona unei firme, careia n-am sa-i dau numele si firma respectiva, care face curse externe, sa opereze si in Baia Mare”. Desi se vorbeste si de o misterioasa firma chineza de stat, o sa dam noi numele firmei vizate: Blue Air Transport Aerian SA. Transportatorul low-cost face curse externe si a concesionat in ianuarie 2009 Aeroportul International “George Enescu” din Bacau.

Atuuri, sectiunea “fara cointeresare”

Apartenenta la un puternic grup de firme. Actionarul majoritar al Blue Air, Nelu Iordache, detine si firma Romstrade, cu experienta in executarea de lucrari la aeroporturi (Reparatii capitale suprafete de miscare pe Aeroportul International Baneasa. Pista de decolare – aterizare si Calea de rulare Delta, anii 2004 – 2009. Pista decolare-aterizare pentru avioane usoare la Aerodromul Strejnic Ploiesti – Lucrari de constructie si Proiect tehnic, anii 2007 – 2009). De asemenea, are controlul si la SC Iptana SA, firma care a contribuit la proiectarea tuturor celor 17 aeroporturi existente in Romania. Are mare experienta in contracte cu statul, indiferent cine e la putere. A colaborat cu multi ministri ai transporturilor: bine cu Miron Mitrea, excelent cu Ludovic Orban (de pilda, reparatia pistei Aeroportului Baneasa a fost adjudecata de Romstrade la 18.000.000 de euro, insa printr-o serie de acte aditionale lucrarea a ajuns sa coste 64.000.000 de euro). La inceputul mandatului, Radu Berceanu a vrut sa dea firma Romstrade pe mana DNA, dar pana la urma a dat la pace, dupa ce patronul firmei, Nelu Iordache, a gasit intelegere la Sorin Tichieru, consilierul personal al ministrului si la Adrian Ionescu, director general in minister si mana dreapta a lui Berceanu – dupa cum mentiona cotidianul “Curentul”, in 18.06.2009.

Relatii bune cu factorii decidenti. Cu ministrul de resort am aratat cum s-au amiabilizat lucrurile. :i Nelu Iordache si Ion Bogdan Trasculescu (director general al Romstrade) au dialog bun cu Mircea Man> despre Trasculescu, Man a afirmat ca ii e prieten. Are deja o experienta in concesionari de aeroporturi. A concesionat pe o perioada de 34 de ani aeroportul din Bacau, angajandu-se ca, in 30 de luni, va face investitii de 45 milioane de euro.

Care ar fi gheseftul concesionarii?

De ce sa vare un agent privat atata amar de bani intr-o concesionare de aeroport? In primul rand, dintr-un motiv simplu: devenind operator pe Baia Mare, aparatele Blue Air ar opera gratis. Ma rog, ar plati aceeasi taxa ca si ceilalti transportatori aerieni, ca asa-i legea concurentei, numai ca taxa e platita de Blue Air si incasata tot de Blue Air. Urmeaza castigurile din taxele de operare. Apoi, modernizarea aeroportului i-ar da serios de lucru intr-o perioada de criza, iar lucrarile pot fi finantate printr-un imprumut bancar usor de obtinut pe baza contractului de concesionare. Iar daca e suficient de atent si de abil, agentul privat isi poate vedea repede banii inapoi, fara sa mai astepte trei decenii ca sa-i recupereze si sa aiba si niscaiva profit. Cu o chichita avocateasca, poate sa desfiinteze concesiunea si sa ceara achitarea investitiilor facute. Mai ales daca partea care concesioneaza nu deschide bine ochii la incheierea contractului.

Capcanele concesionarii

Nu punem la indoiala bunele intentii ale presedintelui CJ, Mircea Man, ale directorului aeroportului, Mihai Patrascu sau ale consilierilor judeteni. Daca nu se face ceva, inchiderea aeroportului bate la usa. Iar presiunea acestei perspective poate influenta negativ deciziile. Daca se va opta pentru concesionare, contractul trebuie sa aiba clauze foarte clare, inclusiv faptul ca nerespectarea acestora conduce la pierderea investitiilor realizate de firma care a concesionat aeroportul. Daca nu e beton contractul, concesiunea poate fi desfiintata, iar CJ se poate vedea nevoit sa achite lucrarile efectuate. Adica sa ajunga in situatia pe care a vrut sa o evite prin concesionare: imprumuturi bancare peste limita de indatorare a judetului.

Precedentul e creat la aeroportul din Bacau. In 19.01.2009 s-a semnat contractul de concesiune dintre CJ Bacau si Blue Air, dar nu si acordul final, prevazut a fi semnat in 19 iulie. Pentru ca Autoritatea Aeronautica somase ca inchide aeroportul, daca nu se intervine de urgenta la pista, Blue Air a efectuat lucrari de reparare a acesteia, chiar daca nu fusese semnat acordul final. ~n aceste conditii, Blue Air a facturat catre CJ – si a incasat – 6 miliarde de lei, contravaloarea lucrarilor ce trebuiau executate in contul concesiunii. Iar concesiunea a ajuns in instanta. Astfel, Blue Air s-a vazut cu banii in cont, iar pana la finalizarea procesului opereaza pe aeroport fara ca macar sa achite redeventa stabilita. Se poate spune ca la aeroportul din Bacau, situatia e cam Blue, iar concesiunea e in Air.

Ori la bal, ori la spital

Consilierii judeteni maramureseni au decis sa aloce 8.533.868 euro (inclusiv TVA) pentru modernizarea terminalului de pasageri (bani existenti) si sa identifice o finantare de circa 5 milioane euro pentru prelungirea pistei cu 300 m, pentru balizaj si sistemul ILSU. De aici ar rezulta ca s-a renuntat la concesiune. Dar daca nu se gaseste restul de 5 milioane? Iminenta inchiderii aeroportului ar determina apelarea la concesiune, ca solutie de “stejar, extrema urgenta”. Astfel, CJ s-ar vedea si cu banii dati (pe terminal) si cu aeroportul concesionat. De o firma care scapa de 8 milioane de euro din necesarul de 44. Atat s-a apreciat ca ar fi necesar pentru ca aerogara sa corespunda statutului de aeroport international< 8 milioane la modernizarea terminalului de pasageri, 32 de milioane pentru consolidarea pistei existente si prelungirea ei cu inca 700 de metri, iar 4 milioane ar costa realizarea terminalului cargo. E drept ca avem si o mica problema cu regula de trei simple< daca pentru consolidarea si prelungirea pistei cu 300 m e nevoie de 5 milioane euro (presupunand ca toti banii aprobati in sedinta extraordinara CJ de la aeroport merg la pista), la 700 m suma ar fi de 12 si nu de 32 milioane euro.

*****

Consilierii trebuie sa se decida< ori rezolva problema aeroportului prin certe resurse proprii, ori apeleaza la concesiune si nu mai investesc cele 8 milioane de euro, care isi pot gasi o destinatie mai buna. Iar in cazul unei eventuale concesiuni, contractul sa nu aiba portite dezavantajoase pentru CJ Maramures.

Amenintarea cu inchiderea aeroportului si dorinta sincera a CJ de a rezolva aceasta problema pot fi speculate de un concesionar abil, mai ales daca obtine sprijinul (dezinteresat sau nu) al unor factori maramureseni de decizie. Caz in care, de la filmele cu aeroporturi putem ajunge la filmele cu prosti.