PSD este ca un OZN – vehicul pentru funcţii şi subiect de discursuri

Fostul vicepreşedinte social-democrat Vasile Dâncu face pe blogul său o analiză a Consiliului Naţional al PSD, afirmând că partidul nu este un subiect al existenţei pesedistului, “viu ca un prieten”, ci este perceput ca un OZN, adică un “vehicul pentru funcţii” şi subiect de discursuri.
“Nimic nou, nicio sclipire, nicio idee, nicio încercare de a aduce viaţă într-un partid care pare deja condamnat”, descrie Dâncu senzaţia pe care a avut-o urmărind, de la televizor, şedinţa CN a PSD. “PSD este bun pentru ca să fie subiect de discursuri, însă nu are drept de existenţă între preocupările pesedistului de la vârful piramidei. Poate să fie un vehicul care te duce până la o funcţie, sau OZN-ul acela despre care vorbeşte însufleţit Ion Iliescu, o dată la patru ani, însă este greu de perceput ca subiect al existenţei noastre, viu ca un prieten căruia îi eşti dator sau prezent ca un patron care ţi-a dat o misiune şi un salar pentru că trebuie să faceţi ceva pentru ceilalţi”, continuă fostul vicepreşedinte al PSD.
Dâncu se opreşte apoi asupra temelor şi personajelor din partid care au animat şedinţa. O mare parte din analiză este consacrată discursului lui Ion Iliescu. “Da, bătrânul a spus aceleaşi lucruri care le-am auzit în ultimii 10 ani”, spune fostul pesedist, care interpretează în cheie proprie mesajele transmise de Iliescu. “Încerc să sintetizez fără a deforma: Suntem un partid mare care avem vocaţia conducerii statului> Ne-am rătăcit însă de valorile stângii, afişăm ostentativ averile, facem spectacole americane, umblăm în jeepuri cu girofar> Avem prea multi şefi, nu avem nevoie de democraţie internă (ce vicepreşedinţi zonali?), zona principală este Bucureştiul sau Kiseleff ori Atena. De aici vă putem spune care sunt adevăratele probleme, iar camarazii veniţi la Congres vor putea spune cât sunt de acord cu ele> nu este nevoie de competiţie, nici de programe alternative, acestea fac rău partidului, stabilim noi, aici, ce vor vota cei care vin la Congres”, afirmă reprezentantul grupului de la Cluj. “Oamenii din sală s-au obişnuit, îşi trag cu ochiul, îl laudă pe moşu’ pentru vitalitate, unii clevetesc, se bucură că mai au acest apostol printre ei. Sunt fericiţi, în schimb, pentru că ştiu că nu vor fi puşi niciodată, de către nimeni, să facă ceea ce a zis Iliescu. Înţeleg că este o indignare ritualică, ca şi cele de pe vremea PCR, de la orele de învăţământ politic. (…) E adevărat, Iliescu este privit cu cinism ca o resursă, este tratat nu ca o relicvă, îmi cer scuze, ci ca şi sfintele moaşte. Oamenii se bucură când aud melodia lui Iliescu, este un semn că nu s-a schimbat nimic, că mediul este previzibil. Dacă l-ar respecta cu adevărat pe Iliescu, de ce nu încearcă să participe la o reformă veritabilă care să transforme PSD într-un partid de stânga modern? Oare nu asta vrea Domnul Iliescu?”, mai scrie Dâncu. La finalul comentariului său, Dâncu postează, urmând exemplul din filmul “Poliţist. Adjectiv”, câteva definiţii ale politicianului, de unde nu lipseşte nici explicaţia că politicianul este şi o ”persoană care face din politică un mijloc abil şi demagogic de realizare a intereselor personale”.