Februarie, luna clarificărilor în PSD, PNL şi PDL

Cele trei partide parlamentare au făcut foarte rapid trecerea de la războiul cu tunurile la lupta de baionetă, corp la corp. PSD ocupă de departe primul loc. Aici se duc lupte adevărate. În joc este cariera unor oameni, iar pe termen lung se scoate la mezat viitorul social-democraţiei. În PNL spiritele nu sunt chiar atât de neliniştite, dar o surpriză nu este exclusă. O parte dintre liberali au început să se plictisească de discursurile lui Crin Antonescu şi Ludovic Orban. Cei doi par să fi descoperit dulcele limbaj al opoziţiei din perioada unor politicieni precum Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu, Ion Raţiu, dar şi Emil Constantinescu, Ana Blandiana. Într-un cuvânt, ei se înscriu în buna tradiţie a opoziţiei care sare în apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ameninţate de o putere cu apetit pentru dictatură. În realitate lucrurile sunt mai simple: a fi sau a nu fi la guvernare. Într-o democraţie adevărată, restul sunt mofturi. Deci, pe măsură ce vocea celor care vor la guvernare se va auzi tot mai puternic, în PNL vor apărea probleme tot mai mari.
La PSD nu sunt probleme de acest gen. Tocmai de aceea o alianţă a celor două partide bazată strict pe formarea unei opoziţii unite nu se poate realiza în acest moment. După marea curăţenie de primăvară situaţia se va prezenta cu totul diferit. În caz că Adrian Năstase revine la conducere, şansele ca liberalii să se apropie de PDL cresc. Prin ricoşeu, scad şansele lui Crin Antonescu de a-şi păstra funcţia de preşedinte. Mai clar, relaţiile dintre PSD şi PNL se bazează pe o relaţie personală Geoană-Antonescu. Alţi lideri înseamnă  automat alte direcţii.
Deşi în PDL se înregistrează anumite mişcări de trupe, deocamdată ele se află în stadiul de tropăituri pe loc. Democrat-liberalii ar face bine să aştepte limpezirea lucrurilor în celelalte partide. Discuţiile pe simboluri, pe nivelul de pregătire al cadrelor, maschează rivalităţi între diferite persoane. Cezar Preda împotriva lui Radu Berceanu, noii veniţi, liberalii lui Stolojan, plus oamenii lui Băsescu, împotriva grupului din vechiul PD. Loc de certuri şi dispute încape şi în PDL, dar îi opresc criza şi responsabilităţile enorme ale celei mai grele guvernări din ultimii ani. Apoi nu se ştie cum va reacţiona Traian Băsescu. Cei care critică partidul au girul preşedintelui? Nu ştiu nici măcar “greii” partidului ce mustăţeşte Băsescu.
Dincolo de disputele dintre persoane, toate cele trei partide trec printr-o criză de identitate. PDL nu a făcut pasul decisiv spre dreapta. PSD a alunecat prea mult spre centru, deciziile cu nuanţe liberale făcându-l să piardă din electorat. PNL se autodefineşte ca singura formaţiune autentică de dreapta, dar de ani buni nu colaborează decât cu stânga. Se pune apoi problema liderilor. Ei au luptat într-o campanie electorală dură, în care şi-au format nişte automatisme. Mai pot ocupa funcţia supremă? Vremurile s-au schimbat. Nu ar fi cazul să se schimbe şi oamenii?
Se vorbeşte în continuare despre partide şi politicieni şi mai puţin despre sindicate, despre nemulţumiri, despre şomaj. Mai devreme sau mai târziu, dacă nu se vor vedea semnele unei reveniri economice, protestele populare vor împinge în afara interesului general jocurile politice.