Partidele la răscruce

Ultimele două zile ale sfârşitului de săptămână  s-au soldat cu dezbateri serioase în cele trei mari partide parlamentare.
Pentru PSD deocamdată rămâne în lucru marea miză a schimbării conducerii. Anunţul făcut recent de Adrian Năstase că va candida la preşedinţia partidului dă o nouă nuanţă confruntărilor intestine pentru putere. Nu ştim dacă acuzaţiile din ajun aduse lui Mircea Geoană, referitoare la declaraţia sa de avere, vor modifica raportul de forţe în interiorul grupării, dar ştim sigur că intarea în arenă a lui Adrian Năstase va destabiliza raporturile existente până acum între grupările din partid. Adrian Năstase este un om politic abil, cu experienţa confruntărilor tensionate din interior, cu un număr de susţinători încă existent. Rămâne de văzut echipa cu care se va înconjura, şi, la fel, cât de mare va fi aportul lui Ion Iliescu în aceeastă dispută. Dintre toţi candidaţii intraţi în luptă, se ştie că preşedintele de onoare al partidului este dispus să-l susţină pe Adrian Năstase, un fapt extrem de important pentru traseul politic al acestuia. Probabil că se vor mobiliza alături de el şi o serie de alţi lideri şi membri, dornici ca PSD să refacă terenul pierdut şi să redevină un mare partid.
Cei cinci ani ai social-democraţilor sub conducerea lui Mircea Geoană au slăbit formaţiunea lor şi ei au pierdut sistematic alegerile.
Într-un moment important se pare că se află şi PNL. Până în prezent, în cadrul acestei formaţiuni,  dominaţia lui Crin Antonescu este asigurată. A avut grijă în urmă cu două zile să reliefeze câştigul său electoral la alegerile prezidenţiale şi să inducă o notă de optimism privind alegerile viitoare şi o posibilă prezenţă liberală la guvernare în viitorul apropiat. Ideea lui de a impune un congres al partidului la începutul lunii martie îi va da câştig de cauză şi în continuare. O întârziere a acestuia până la toamnă ar fi oferit timp suficient lui Călin Popescu Tăriceanu să recâştige teren. Chiar şi în aceeastă situaţie de acum, Crin Antonescu simte în spatele său suflul contestatar al adversarului său Popescu Tăriceanu. Acesta din urmă nu este de acord cu nimic din câte sunt plănuite în organismele de conducere ale liberalilor. Nu subscrie nici la frecventele schimbări de statut, nici la alegerile pe liste din interiorul partidului.
Încurajarea cristalizării unor grupe pe criteriul interesului politic reduce, în opinia sa, caracterul democratic al formaţiunii.
Nu a fost ferit, în ultimele două zile,  de confuntări interne nici partidul de guvernământ. La iniţiativa unor europarlamentari susţinuţi de circa 60 de reprezentanţi în Parlament democrat-liberali, au început dezbaterile pentru precizări doctrinare, pentru schimbarea siglei şi a denumirii partidului, ca şi pentru deschiderea unui canal de colaborare între centru şi organizaţiile din teritoriu. Analiştii discern în acest partid două grupări, cea a liderilor importanţi de la centru şi cea a reformiştilor sprijiniţi de Traian Băsescu. Dar, spre deosebire de celelalte două partide, în PDL sunt semne că schimbările, altfel esenţiale, se vor petrece fără seisme, fără mari tulburări, şi aceasta pentru că au girul lui Traian Băsescu.