Referendumul şi Legea educaţiei

Joi, în timp ce staff-urile de campanie aşteptau în tranşee organizarea unor dezbateri televizate, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare a referendumului din 22 noiembrie. Două organizaţii nonguvernamentale şi gruparea liberală au solicitat Curţii să se pronunţe în acest sens. Acţiunea acestora a fost rodul unei campanii mai largi, şi relativ percutante, de a diminua şansele lui Traian Băsescu la preşedinţie.  Într-adevăr, candidatul sprijinit de democrat-liberali a utilizat din plin organizarea acestui referendum odată cu primul scrutin al alegerilor prezidenţiale. La un moment dat, cele două organizaţii şi liberalii au definit procedeul preşedintelui ca o încercare de prefraudare a alegerilor. Disputa s-a extins în mai toate judeţele şi în unele dintre acestea organizaţiile judeţene liberale au avut câştig de cauză şi au convins birourile electorale judeţene să înlăture afişele cu sloganul “De ce le e frică, nu scapă!” Afişele au semănat discordia într-o parte a judeţelor ţării, la rândul lor democrat-liberalii reclamând acţiunea PNL la Biroul Electoral Central, având câştig de cauză. Reclamanţii se pot adresa unei instanţe superioare, dar care va da o sentinţă cu întârziere, având în vedere că referendumul este fixat peste doar două zile.
După câte ştim, plângerea acestora nu se referă la viitoarea organizare a Parlamentului, ci numai la utilizarea electorală a chemării la referendum. De asemenea, atât liberalii, cât şi cele două organizaţii nonguvernamentale au fost nemulţumite şi de nota antiparlamentară a acestui referendum. “De ce le e frică, nu scapă” vine în întâmpinarea nemulţumirii electoratului faţă de clasa politică şi se înscrie în ansamblul ideologic al campaniei lui Traian Băsescu.
Disputele din ultimele trei zile în jurul organizării unor confruntări televizate ale candidaţilor, eşecul acestora, replanificarea disputelor publice dintre pretendenţii la poziţia de la Cotroceni, au aşezat într-un con de umbră şi decizia Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii Legii educaţiei. Aceasta a trecut prin Parlament prin formula asumării răspunderii guvernamentale pe când PDL şi PSD erau aliaţi la guvernare. Detalii asupra deciziei Curţii Constituţionale nu se cunosc încă, CCR nedând încă publicităţii soluţia, aşa că nu se cunoaşte dacă neconstituţională este întreaga Lege sau numai anumite articole.
Ştim că liberalii au invocat, printre altele, articolul care înterzice directorului unei şcoli şi directorului adjunct să aibă apartenenţă politică. Intenţia celor ce au elaborat legea a fost să depolitizeze şcoala. Probabil că Curtea Constituţională a socotit că această prevedere este discriminatorie, directorii de şcoli având dreptul la opţiuni politice. Aici sunt necesare unele lămuriri. Este o deosebire între dreptul de a avea unele opţiuni politice şi numirile în funcţiile din învăţământ pe criterii politice. Un director poate fi membrul unei grupări politice, dar faptul nu ar trebui să aibă vreo legătură cu numirea sa în funcţie. Curtea Constituţională, desigur, are cea mai mare dreptate, nu se poate retrage dreptul unui cadru didactic de a fi membrul unui partid. Dar atât timp cât structurile superioare din învăţământ sunt profund politizate, acestea vor influenţa din plin numirile în favoarea cadrelor didactice membre de partid.
Crin Antonescu  vedea lucrurile într-un mod relativ constructiv, deşi partidul său a fost iniţiatorul sesizării. La întâlnirea electorală cu Traian Băsescu el s-a declarat în favoarea dreptului ca un cadru didactic să aibă  dreptul la apartenenţă politică, dar în sistemul de învăţământ să fie oameni politici numai la nivelul ministrului şi al secretarului de stat.
Dar liniile de forţă ale campaniei electorale care se încheie nu sunt neapărat legate de cele două chestiuni. Referendumul a trecut în plan secund, legea învăţământului a fost pusă în umbră de zilele libere neplătite. Mircea Geoană şi Crin Antonescu au reuşit să impună alte teme de dezbatere decât cele dorite de Băsescu. Abia pe ultima sută de metri guvernul a încercat să resusciteze interesul pentru temele lui Băsescu, însă fără mare succes. Campania se încheie cam în genul în care a început, adică fără o structură, fără o logică.