Ultima săptămână, ultimele retuşuri “vizionare”

Ultimele şapte zile de campanie electorală vor fi cele mai grele pentu toţi candidaţii. Obosiţi de atâta alergătură, preocupaţi să-şi facă praf adversarii, niciunul dintre ei nu a reuşit să se detaşeze de pluton. Principalii jucători se mişcă în jurul a 30%, plus-minus 2-3 procente. E greu de crezut că în ultima săptămână se va petrece vreo minune, deşi se spune că “bombele” s-au păstrat pentru partea finală a campaniei.
Ce ar mai fi de spus? Mircea Geoană şi-a axat campania pe probleme economice şi sociale. În ultimele zile Traian Băsescu şi-a expus şi el opiniile despre economie. La modul serios însă contracandidaţii nu s-au confruntat. Băsescu refuză să stea faţă în faţă cu Geoană, Antonescu sau Oprescu. Lumea nu-şi poate da seama care sunt diferenţele dintre ei dacă nu stau la aceeaşi masă. Nu e corect faţă de alegători. Poate că Traian Băsescu greşeşte refuzând confruntarea televizată. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care scade în sondaje. Campania electorală, dincolo de picanterii, de atacuri necivilizate, îşi are şi părţile ei bune. Lumea a descoperit un alt Mircea Geoană, a descoperit în Crin Antonescu un politician matur, care tratează cu seriozitate temele pe care le abordează.
În aceste săptămâni lumea a descoperit că Traian Băsescu este departe de a fi un dictator. În aceste zile preşedintele a reuşit să demonstrece că a avut cinci ani grei, cu multe frustrări, cu multe neajunsuri. Nu s-a lăsat învins de “sistem”, dar nici el nu a reuşit să-l înfrângă. Nu avem idee cum, dar lupta îngerului cu balaurul va continua, probabil la fel de lipsită de strălucire. În fond, este vorba despre o mistificare.
Sorin Oprescu aduce un suflu nou, animă campania electorală, dar nici el nu se poate afirma dacă nu se confruntă direct cu adversarii.
Dacă preşedintele în exerciţiu refuză lupta directă, nu înţelegem de ce nu se organizează meciuri în doi între restul candidaţilor. De ce nu stau faţă în faţă Geoană şi Antonescu? Geoană refuză confruntarea cu Antonescu din acelaşi motiv din care Băsescu refuză să se confrunte cu Geoană. Ne aflăm în cercul vicios al strategiilor de campanie.
Despre promisele dezvăluiri ce să spunem? Au avut o doză de mizerie acceptabilă. Scandalul Băsescu-Haysam, vizita lui Geoană la Moscova, stenogramele unor întâlniri dintre ziarişti şi un funcionar public nu au nicio relevanţă pentru marea masă de alegători.
Pigmentarea campaniei cu “dezvăluiri” nu va aduce mai multă lume la urne. Dar este de aşteptat ca promisiunile de ordin social şi economic să trezească mai mult interes din partea alegătorilor. Probabil acesta este şi motivul pentru care s-a renunţat în mare parte la scandalurile promise înainte de campanie. Nu e chiar atât de scandaloasă disputa politică încât să provoace la scară mare schimbarea opţiunilor alegătorilor. Atacurile lui Traian Băsescu la adresa “mogulilor” îi lasă rece pe majoritatea covârşitoare a românilor. La fel sunt de-a dreptul banale acuzaţiile lui Mircea Geoană şi ale lui Crin Antonescu la adresa preşedintelui Băsescu. Lumea a ştiut dinainte de campanie ce merite şi ce defecte are Traian Băsescu. În mod natural speranţele se leagă de noii veniţi. După cinci ani erodarea este un fenomen normal. Cu atât mai mult interesează ce ar putea aduce nou candidatul care vrea un nou mandat, pentru că de atacuri şi acuzaţii lumea este sătulă. Pe de altă parte, există multe dezamăgiri şi în ceea ce îi priveşte pe contracandidaţii săi. Pe ultima sută de metri e de datoria lor să aducă tot soiul de clarificări, nu de ordin politic, ci strict de program şi viziune economică. Nu mai ţine figura cu “ţepele”, cu “sistemul ticăloşit”, cu “dictatura” sau cu alte aberaţii teoretice.
Despre ce fel de campanie vorbim văzând că ţările din jurul nostru au ieşit încet-încet din criză în vreme ce noi ne păruim fără rost? Fără o clarificare în următoarele şapte zile, fără retuşarea “viziunilor” prezentate pe jumătate, degeaba se mai face campanie electorală.