Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/info/public_html/arhiva/database.php on line 2
Vineri, 27 Martie 2009     
Ediţia de azi
 
     
  Vezi ediţia de azi  
 
 
 
 
 
 
Informaţii utile
 
112 - Apel unic de urgenţă
741111 - Ambulanţa
711212 - Pompieri
710928 - Distrigaz
952 - Informaţii CFR
929 - Deranjamente Electrica
807777 - Poliţia
735195 - Informaţia Zilei
 
 
 
 
 
 
 
Editorial
Schimbarea de dragul schimbării
PDL încearcă marea cu degetul. Ministrul Berceanu a lansat ideea organizării concomitente a alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale. Suprapunerea alegerilor se înţelege că ar favoriza partidul prezidenţial. PDL ar avea o locomotivă, iar Traian Băsescu ar ţâşni pur şi simplu printre ceilalţi candidaţi. Trecem peste faptul că oficial niciun partid nu şi-a desemnat candidatul la preşedinţie.
Desigur, dacă PDL ar fi singur la guvernare nu ar ezita să suprapună cele două alegeri. România ar scăpa în felul acesta de o jumătate de an de campanie electorală. S-ar face şi economii la buget. Ar face economii şi partidele înscrise în cursa electorală. Dacă s-ar fi discutat din timp, probabil s-ar fi putut ajunge la un compromis şi am fi avut alegeri concomitente. Compromisul din partea PSD ar fi constat în acordarea funcţiei de prim-ministru lui Mircea Geoană. O altă variantă ar fi fost renunţarea lui Traian Băsescu la un nou mandat. Eventual trecerea lui în fruntea guvernului, în eventualitatea câştigării alegerilor de către Mircea Geoană.
În ambele situaţii, la guvernare rămâneau PSD şi PDL. În aceste variante restul partidelor nu-şi găseau locul decât în opoziţie. Nu intra în calcule nici PNL, nici UDMR.
Dacă tot s-a deschis vorba despre prezidenţiale din zona democrat-liberalilor, există cu siguranţă şi alte formule care trebuie luate în calcul. Despre apropierea dintre PSD şi PNL s-a vorbit mult. Cele două partide au fost la un pas de a forma o coaliţie. A ezitat Tăriceanu. A şi plătit deja, liberalii schimbându-şi liderul la congresul din martie.
În mod oficial, între social-democraţi şi liberali nu au demarat discuţii. Dar posibilitatea ca ei să meargă împreună împotriva lui Băsescu există. Un sprijin reciproc în turul doi la prezidenţiale impune acelaşi tip de relaţii ca în cazul PSD-PDL. Cel ce va ocupa funcţia supremă în stat îl numeşte pe contracandidatul care l-a ajutat în turul doi în fruntea guvernului. Deci dacă Geoană ajunge preşedinte Antonescu va fi numit prim-ministru. Şi invers. În ambele cazuri PDL trece în opoziţie.
Pe hârtie lucrurile par simple. În realitate este greu de acceptat înfrângerea lui Traian Băsescu. Electoratul la alegerile prezidenţiale nu este chiar atât de uşor de manevrat. Alegătorii cu opţiuni de dreapta cu greu se vor lăsa convinşi să voteze cu candidatul social-democrat, chiar dacă PNL le va cere acest lucru. Bazinul electoral al Alianţei DA nu s-a golit cu totul. Cu un mare efort, acest electorat poate fi reactivat.
Tot atât de adevărat este că următoarele şase-şapte luni vor fi foarte grele. Înrăutăţirea vieţii pensionarilor şi creşterea numărului de şomeri vor duce la erodarea imaginii preşedintelui. După alegerile din 7 iunie, toate tunurile vor fi îndreptate spre Traian Băsescu. Lumea este dornică de schimbare când lucrurile merg prost. Iar în 2009, după europarlamentare, poporului setos de schimbare i se oferă doar o singură ofertă: preşedintele ţării. Schimbarea de dragul schimbării dă satisfacţie unui număr imens de alegători. Cel care ar trebui să se teamă cel mai mult de schimbarea de dragul schimbării este Traian Băsescu. Preşedintele poate deveni o ţintă a nemulţumirilor sociale.
Organizarea prezidenţialelor în iunie îi creşte şansele de victorie, chiar dacă deja au început manifestări de stradă comparabile cu cele din anii ‘90. Cum va evolua imaginea sa până în noiembrie este greu de prevăzut.
D. Păcuraru
Adauga comentariu