Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/info/public_html/arhiva/database.php on line 2
Miercuri, 04 Martie 2009     
Ediţia de azi
 
     
  Vezi ediţia de azi  
 
 
 
 
 
 
Informaţii utile
 
112 - Apel unic de urgenţă
741111 - Ambulanţa
711212 - Pompieri
710928 - Distrigaz
952 - Informaţii CFR
929 - Deranjamente Electrica
807777 - Poliţia
735195 - Informaţia Zilei
 
 
 
 
 
 
 
Editorial
La 79 de ani
La 79 de ani să fii valid, să fii încă un politician important, să te pronunţi asupra dificilelor teme ale politicii româneşti, să-ţi impui opiniile, să fii asaltat apoi de ziua ta de naştere de personalităţi ale lumii politice, dar şi de oameni simpli doar din simpatie, nu este la îndemâna oricui. De la 60 de ani la 79 Ion Iliescu a parcurs toată perioada tranziţiei româneşti, în cei 19 ani fiind o persoană însemnată, imprimând vieţii politice din ţară o anumită culoare împrumutată din personalitatea sa. În toţi aceşti ani a izbutit să păstreze în jurul său un partid, să-l impună la guvernare, să dea un anumit sens actului politic.
Ca să înţelegem cât de însemnată a fost pentru ţară personalitatea politică a lui Ion Iliescu este suficient să ne reamintim că prezenţa lui şi acţiunile lui au împărţit naţiunea în două, între cele două părţi multă vreme menţinându-se tensiunile uneori escaladate până la ură. Nimeni nu a mai reuşit să creeze stări de spirit atât de distructive.
Ca în jurul oricărei alte personalităţi de asemenea anvergură, şi în jurul său încă planează suspiciuni şi se consumă multe frustrări.
Cei care îi dau dreptate spun că în primii ani de după 1990 nu se putea guverna altfel decât în forţă.
Nimeni nu a mai reuşit să creeze stări de spirit atât de distructive. Ca în jurul oricărei alte personalităţi de asemenea anvergură, şi în jurul său încă planează suspiciuni şi se consumă multe frustrări.
Cei care îi dau dreptate spun că în primii ani de după 1990 nu se putea guverna altfel decât în forţă. Cum să guvernezi când Piaţa Universităţii din centrul Bucureştiului era plină de contestatari, când numărul lor creştea progresiv, când acolo se scandau lozinci împotriva sa şi a partidului creat de el? Da, trebuiau aduşi minerii să facă ordine, spun aceştia. Multă vreme, ani la rând, în România o mare parte din populaţie a salutat aducerea minerilor, ca şi gravele acte inumane comise de aceştia. Nici azi Ion Iliescu nu clipeşte când i se reaminteşte de mineri. Rămâne la fel de drept, de calm şi explică că au fost necesari. Pe chipul lui nu se citeşte nicio reacţie de vinovăţie, nicio urmă de părere de rău.
Dacă nu era Ion Iliescu nu reuşea nici partidul său, al cărui preşedinte de onoare este azi, să preia ceva din tonusul fostului PCR şi să-l retransmită după 1990. Procesul acesta de reactivare a avut în primii ani mulţi aderenţi. În încâlcita situaţie politică de după 1990, oamenii trecuţi prin comunism nu putea înţelege decât sintagme ale unei limbi de lemn, reciclate şi refolosite, şi aprecieri rupte din mentalitatea comunistă de dinainte. Ei au înţeles foarte repede de la Ion Iliescu că înafara partidului său, a celui întemeiat de el, celelalte grupări politice sunt anacronice, duşmănoase, doresc să-l readucă pe rege şi să readucă şi boierii.
Aşadar, în primii ani de după 1990, Ion Iliescu a creat o societate după chipul şi asemănarea sa. Nu i-a fost greu - marea majoritate a populaţiei, proaspăt ieşită din comunism, era pregătită să gândească la fel. Contestatarii lui erau în număr mic şi erau timoraţi. Primul val de oponenţi s-au deşteptat abia în 1996, dar apoi şi aceştia şi-au dat cu stângul în dreptul, cu dreptul în stângul şi au ieşit şchiopătând de la guvernare, readucând la putere pe acelaşi Ion Iliescu. Probabil că victoria de atunci în alegeri a fost considerată ca un mare triumf, şi era într-adevăr un mare triumf.
Orice se poate spune despre Ion Iliescu, dar nu se poate spune că nu a scris istoria de după 1990. A câştigat alegeri, a nimicit opoziţia, a închis regelui uşa în nas tocmai când acesta avea un număr mare de susţinători în ţară, a creat un partid masiv, unul care foarte uşor a devenit pentru o vreme un partid-stat. Ne putem doar felicita că destinul lui l-a adus în România şi nu în Rusia sau în Statele Unite. Pentru că de acolo ar fi întors istoria lumii pe dos, trăgând ponoasele nu numai noi, dar şi alte ţări ale lumii.
Ilie Sălceanu
Adauga comentariu