|
D. Pacuraru
Strategia retragerii
Un eveniment aparent banal - un viol urmat de moartea victimei - pune Romania pe picior de razboi cu intreaga comunitate europeana. Din pacate nu faptuitorul, un tigan din Sibiu, a ajuns la fel de cunoscut ca Jack Spintecatorul, ci Romania. Nu el este tras la raspundere, ci este luata la rost tara din care provine. Intreaga comunitate de romani aflati in strainatate are de suferit. Romanii sunt tratati ca musulmanii dupa atacurile teroriste din Madrid. Este un fenomen fara precedent sau ceva obisnuit, insa nu la fel de mediatizat? Nu de ieri stim ca unii dintre conationalii nostri cersesc, fura, agreseaza cetatenii pe strada, tulbura o ordine sociala demult stabilita. Nici acasa nu se comporta altfel. Modul de viata al etniei cu pricina este diferit. Ei traiesc dupa alte reguli, viata lor are alte prioritati. Nu a reusit nici regimul dictatorial sa-i schimbe. Deci nu asta este esenta problemei.
Integrarea romilor in societate este imposibila. Ei trebuie luati asa cum sunt. Cu toate drepturile omului, cu atatea asociatii civice, cu umanismul care da pe dinafara, problema tiganilor este de nerezolvat.
Din pacate, un mod de viata atat de original si parca venit in prezent din negura vremurilor se razbuna pe o tara intreaga. Romanii sunt luati la gramada si judecati in functie de faptele savarsite de un numar mic de persoane.
Intrebarea este daca nu cumva si o parte dintre romani au un comportament nesatisfacator. Chiar daca au primit o educatie buna acasa, odata iesiti afara unele grupuri de romani se poarta ca niste haite barbare. Fiecare persoana in parte este in regula. Cum se aduna patru-cinci, sunt de nerecunoscut. Greu de explicat acest fenomen daca nu invocam lipsa de educatie.
In tara, evenimentul continua sa fie comentat. Dar la ce bun? Nu mai depinde de noi. Opinia publica italiana tuna si fulgera impotriva romanilor. Este de asteptat ca unii mai slabi de inger sa vina spre casa. Ministrul Muncii profita de situatie si lanseaza o chemare catre cei aflati la munca in strainatate. El ii cheama acasa pentru ca efectiv lipseste forta de munca. Este o criza de muncitori la fel de mare cum era pe piata muncii din tarile europene in urma cu cativa ani.
Din acest punct de vedere, este un test pentru guvernul Tariceanu. In lunile care urmeaza, guvernantii ar trebui sa se concentreze si sa propuna o strategie de retragere a populatiei plecate in cele patru vanturi.
Retragerea emigratilor nu este deloc un fenomen rusinos. Actiunea s-ar putea constitui intr-un fel de exod invers, mult mai important decat declaratiile populist-nationaliste. Sloganul “nu ne vindem tara” se poate transforma in “nu ne vindem forta de munca“. Aici ar fi loc pentru un mic comentariu. Se stie ca strainii sunt platiti mai prost decat bastinasii.
Nu excludem deloc opinia ca italienii au partea lor de vina. Cu salariile de mizerie pe care le-au oferit strainilor, inclusiv romanilor, au intr-un fel ceea ce merita. Cu muncitorii romani, patronii italieni au facut economii de miliarde de euro. La fel se petrec lucrurile peste tot, in Spania, Franta, Portugalia, Germania. Sa nu ne facem ca nu stim ca romanii nostri sunt tratati ca cetateni de mana a doua la salarii. Pentru o munca egala, europenilor nici nu le trece prin cap sa le ofere strainilor salarii egale cu ale propriilor muncitori.
|
