D. Pacuraru

Joc politic steril

Majoritatea parlamentara cifrata la vreo 80 de procente se trezeste la realitate si cere demisia guvernului. Primul partid care a ridicat vocea este PSD. Mircea Geoana invita guvernul Tariceanu sa-si faca bagajele. Liderul social-democrat uita ca guvernul minoritar sta la Palatul Victoria de atata amar de vreme datorita sprijinului pe care i l-a acordat. Acum, spre sfarsitul mandatului, pica bine o pozitie critica. De altfel PD-L a sesizat intentia PSD si trateaza declaratiile lui Geoana ca un simplu exercitiu demagogic. Theodor Stolojan, vesnicul pretendent la functia de prim-ministru, se numara printre primii democrat-liberali care isi exprima neincrederea in PSD.
Sa recapitulam evenimentele de ieri. De dimineata PSD cere demisia guvernului. PD-L, in mare graba, taxeaza declaratiile lui Geoana. Ce face in acest timp PNL? Lucreaza de zor la o noua organigrama a guvernului. Il propune pe Teodor Melescanu la Justitie. Urmeaza ca Norica Nicolai sa fie nominalizata la Ministerul Apararii pentru ca noul episod sa se inscrie in disputa politica interminabila dintre cele doua palate? Ar fi prea de tot. Presedintele a promis solemn ca nu o va accepta pe Norica Nicolai la Justitie. A reusit cu ajutorul Curtii Constitutionale sa o respinga.
Premierul Tariceanu a raspuns o vreme provocarii prezidentiale, dar iata ca nu se incapataneaza sa o duca pe doamna Nicolai in guvern. Tariceanu nu risca stabilitatea guvernului de dragul competitiei cu Basescu.
Cu cateva luni inaintea alegerilor, jocul politic ia cele mai aberante forme. Toata lumea lupta cu toata lumea, insa nu se depaseste o anumita limita. Nu este inca timpul inclestarii totale. Este o perioada a tatonarilor. Fiecare partid analizeaza posibilitatile. In aceste saptamani premergatoare campaniilor electorale se pun bazele unei noi politici de aliante pe termen lung.
PSD are de ales intre a merge alaturi de PD-L sau de PNL. Daca social-democratii isi clarifica pozitia si isi respecta doctrina, in niciun caz nu pot merge alaturi de popularii reprezentati de PD-L. Dupa formulele deja consacrate in Europa, partidele liberale sunt asociate la guvernare si de formatiunile de stanga, si de cele de dreapta, dupa caz. Prin urmare, PSD se va indrepta spre PNL.
In aceeasi situatie se afla si PD-L. Intrati pe culoarul partidelor de dreapta, democrat-liberalii nu au decat sa se conformeze obiceiurilor din tarile europene. Alianta care ii prinde in mod natural este cu liberalii.
Privite din acest unghi, lucrurile devin mai clare. Singurul personaj care doreste sa depaseasca limitele socului politic normal este Traian Basescu. El nu-l suporta pe Tariceanu si in consecinta nu vrea o alianta intre PD-L si PNL. Presedintele nu-l inghite pe Dan Voiculescu si drept urmare nu accepta o alianta a PD-L cu PC. Avand o problema si cu liderii social-democrati nu vrea sa auda de PSD. Este o aiureala.
Traian Basescu demonstreaza mai mult decat este nevoie ca este un lup singuratic, un militant anti-sistem. Pana la urma Basescu face un joc politic steril. Cand trage linia si aduna, vede ca nu castiga in fapt nimic. Vot uninominal... lupta anti-coruptie... parlament unicameral... moguli, oligarhi... curatenie generala... toate campaniile au un sfarsit lamentabil. Toate demersurile prezidentiale sfarsesc prin a fi niste esecuri nedeclarate.
De data aceasta avem in fata alti actori. Au intrat in joc partidele. PSD vrea sa anunte ca nu mai sprijina guvernul. PD-L nu crede. PNL se preface ca nu-i aude. Suntem in fata unei crize politice? Nu sunt destule elemente pentru declansarea unei crize. Totul se inscrie in logica unui joc politic steril.