In ce masura este pregatita opinia publica sa inteleaga esenta disputelor dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu? Daca se va sparge Alianta, cu siguranta ca vor iesi la iveala lucruri ingrozitoare. Pina atunci trebuie sa recunoastem ca oamenii care ocupa cele mai importante functii in stat se tachineaza reciproc, se inteapa de cite ori au ocazia. Deseori se jignesc, insa nu este o disputa cu toate cartile pe masa. Actiunile lor sint dictate de interese politice imediate. Basescu vrea sa faca de la o zi la alta din PD cel mai important partid, in vreme ce Tariceanu vrea sa pastreze identitatea partidului sau ca si cum s-ar putea pierde intr-o clipa de neatentie. Premierul este ca voievodul care isi apara “saracia si nevoile si neamul”. Numai ca “saracia” trebuie inlocuita cu bunastarea priete-nilor, “nevoile” cu interesele de grup, iar “neamul” cu partidul.
Daca ambii politicieni gresesc, de ce unul aduna procente in timp ce altul isi pierde continuu increderea si popularitatea? Motivul trebuie cautat nu in atitudinea lui Tariceanu, ci in cea a persona-jelor de mina a doua carora le-a dat liber la injurat presedintia. Populatia taxeaza faptul ca un Ludovic Orban, un Crin Antonescu vorbesc atit de urit despre presedintele tarii. Ei au, totusi, un alt statut modest, sint considerati politicieni minori. Un meci dintre un sportiv onorabil de la categoria cocos cu un sportiv de la supergrea nu poate fi atractiv. Este altceva atunci cind Tariceanu ii raspunde direct presedintelui. Lucrurile intra in normalitate din punctul de vedere al greutatii politice. Din pozitia de presedinte al organizatiei municipale Bucuresti, omologul lui Orban este Videanu de la PD, a fost Dan Ioan Popescu de la PSD, si in curind Marian Vanghelie. Crin Antonescu este vicepre-sedinte al PNL. El nu este nici macar de talia lui Emil Boc. Tariceanu greseste angajind in lupta cu Basescu mercenari de rang inferior. Situatia PNL in sondaje ar fi alta daca in disputa cu PD si presedintele Basescu ar fi angajati seniorii liberali in frunte cu Tariceanu. Este vorba fie despre o strategie gresita, fie direct despre lasitate. Sub mandatul actualului premier s-au indeplinit conditiile intrarii in UE, se inregistreaza crestere economica fara precedent, a scazut inflatia, leul a devenit o moneda puternica. In sfirsit, lucrurile au inceput sa mearga nesperat de bine. Si totusi, increderea in Tariceanu scade, principalul partid de guvernare descreste vazind cu ochii. Unde se greseste? Este clar ca explicatia trebuie cautata in interiorul PNL. Eficient ca sef de guvern, Tariceanu isi gestioneaza prost atit partidul cit si propria imagine. Daca in locul principalului comunicator, omniprezentul Ludovic Orban, PNL ar fi mizat pe oamenii din top ca Mona Musca, Gheorghe Flutur, Stolojan ce s-ar fi intimplat? Sint acuzati ca sint manevrati de Basescu? Dupa ce faurea un partid puternic, Tariceanu ii putea tine piept lui Basescu, indiferent de numarul “infiltratilor” loiali presedintelui Basescu. Dintr-un singur punct de vedere este prea tirziu pentru liberali sa-si schimbe tactica: se infiinteaza un nou partid de orientare liberala care va absorbi masa critica din PNL. De acum inainte, adevaratul dusman al premierului Tariceanu este PLD, nu presedintele Basescu. Asa se intimpla cind trimiti in prima linie luptatori de categorie mica, pregatiti sa faca circ, nu politica responsabila. Adevaratii gropari ai credibilitatii premierului sint cei doi comunicatori improvizati, Ludovic Orban si Crin Antonescu. Figuri politice secundare, fara prestanta, dar cu chef de cearta, cei doi vorbareti cind se vor plictisi de Basescu il vor lua la tabacit pe Tariceanu..
