La Sighet s-a desfasurat Festivalul International de Poezie
Invitati straini: poetul maghiar Gaal Aron si publicistul român Ion Huzau din Ucraina
O data pe an, din "vina" Casei Municipale de Cultura, a Consiliului Local si Primariei, Sighetu Marmatiei devine capitala poeziei romanesti: aici are loc Festivalul International de Poezie, care, iata, a ajuns la editia a XXXIII-a, "editie de rezonanta cristica", cum a numit-o poetul si ziaristul Gheorghe Pirja. In paranteza fie spus, actuala editie a fost numita si "a prieteniei si a reintilnirii", poate datorita faptului ca printre cei prezenti nu au fost nume noi, de poeti tineri, intreaga manifestare avind caracterul unei intruniri de familie: singura "fata noua" fiind cea a criticului, polemistului si poetului Gheorghe Grigurcu, "un nume care i-a lipsit de multa vreme acestui festival", cum a tinut sa sublinieze poetul Vasile Muste, principalul organizator al festivalului, punind oarecum in umbra pe ceilalti participanti care, prin opera lor, inseamna totusi ceva pentru literatura romana contemporana, multi dintre ei iesiti chiar din "pepiniera de poeti de la Sighet" (Gheorghe Grigurcu). De altfel, prezenta lui Gheorghe Grigurcu a marcat intregul festival, acesta fiind numit pe rind "nume mare care s-a ivit la aceasta editie" (Ghe. Pirja), "reper moral" (Marian Ilea) etc., ditirambii crispindu-l chiar pe apreciatul critic care in cuvintul lui de deschidere nu a reusit sa formuleze decit citeva propozitii de genul "Am sentimentul ca particip la un aer al poeziei pe care acest meleag il raspindeste in toate colturile" sau "Maramuresul este un fel de rezervatie a satului romanesc, pepiniera a unor poeti - dovada cei prezenti si nu numai - aflindu-ne sub semnul poeziei care ne cinsteste si pe care-l cinstim dupa puteri".
* Serile de poezie "Nichita Stanescu" au fost intercalate festivalului sighetean
Conform traditiei, dupa momentul de deschidere, cei prezenti s-au intilnit cu liceenii din municipiu, carora le-au prezentat din creatiile lor: bineinteles, parodiile poetului Lucian Perta au prins cel mai bine la tinarul public. Seara de vineri a continuat in comuna Desesti, la Serile de Poezie "Nichita Stanescu", unde au fost inminate premii: premiul "Nichita Stanescu" pentru intreaga opera literara poetului Gheorghe Grigurcu, premiul Fundatiei "Dorel Chereches" prozatorului, dramaturgului si traducatorului Radu Tuculescu, pentru traduceri din lirica poetilor elvetieni participanti la editiile anterioare ale festivalului, si premiul Consiliului Local Desesti poetului Vasile Morar.
* Festivalul de poezie a avut patru premianti
Simbata, pleiada de poeti a revenit la Casa de Cultura din Sighetu Marmatiei, unde au avut loc lansari de carte si o interesanta masa rotunda pe tema scriitorilor si a reperelor morale in literatura romana contemporana, urmata de festivitatea de premiere. Dupa o lunga deliberare, juriul, alcatuit din Gheorghe Grigurcu - presedinte, Vasile Muste, Ioan Pintea, Gheorghe Pirja, Echim Vancea, Radu Tuculescu, Gheorghe Mihai Birlea, Ion Muresan si Ion Burnar, din partea ziarului "Informatia Zilei", partener media al evenimentului, a decis: premiul pentru debut a fost acordat poetului Gheorghe Granar, premiul pentru volum - poetului Vasile Gogea, iar pentru antologie, poetului iesean Vasile Proca si lui Lucian Perta.
A urmat un microrecital de poezie, in care fiecare dintre cei prezenti au citit sau recitat din creatiile proprii, festivalul incheindu-se cu muzica populara maramureseana oferita de Grupul "Marmatia".
Caracterul international al festivalului a fost dat de poetul maghiar Gaal Aron - nelipsit al evenimentelor de gen din Romania si un mare prieten al Sighetului, traducator din lirica romaneasca - si de istoricul Ion Huzau, redactor al revistei "Maramu-resenii".
Ioan J. Popescu
In perioada 7-13 octombrie, evreii sarbatoresc Sukkot
Sukkot incepe in a cincea zi de dupa Yom Kippur, respectiv seara zilei de 7 octombrie, si tine sapte zile, perioada de aducere aminte de protectia oferita de Dumnezeu poporului evreu in timpul celor 40 ani petrecuti in desert dupa ce au scapat de robia din Egipt. Asemeni inaintasilor, evreii isi construiesc corturi fara acoperis permanent numite "sukkah" - cel mai important simbol al Sukkot-ului - pe care le acopera cu crengi, le impodobesc cu fructe si legume si in care aseaza o masa si cel putin un scaun. Sukkoh este considerata o casa temporara - "casa departe de casa" - unde se maninca si uneori chiar se doarme pe perioada sarbatorilor. Timpul petrecut in sukkah aminteste de cit de fragila este viata si cit de legata este ea de natura: in sukkah te simti parte a naturii.
Un alt simbol al Sukkot-ului este "lulav"-ul, un buchet facut din patru plante care cresc in Israel. Partea centrala o constituie ramura de palmier, la care se adauga ramuri de finic si salcie. Acestea se leaga impreuna cu fibra de palmier si se tin in mina alaturi de ramuri de titron, un fel de lamii cu miros puternic. Cu Lulav-ul in miini se aduc binecuvintari si felicitari. Felicitarea traditionala este "Hag Sukkot sameah!"
Ioan J. Popescu
Cultura si politica omului de cultura
George Petrovai
Patriotism si nationalism
Vremurile noastre fac mult tam-tam pe marginea celor doua notiuni, de regula asezate intr-un nemeritat raport de contrarietate: patriotismul - o insusire pozitiva ce trebuie mereu adincita si dezvoltata (bunaoara ca la americani), nationalismul - o trasatura negativa, ori in cel mai bun caz partial negativa. Oricum, o insusire cu conotatii politico-sociale neagreate pe la marile case democratice, motiv pentru care ea trebuie vestejita inca din fasa.
In ceea ce priveste patriotismul, aici nu incap controverse, deoarece notiunea reflecta o stare atitudinala sau cel putin o aspiratie, apreciata si stimulata la cei care o detin, ceilalti fiind judecati in consecinta (si) dupa acest criteriu. Pentru ca patriotismul reflecta chintesenta sentimentelor fata de tara ta, fata de neamul, traditiile si reusitele compatriotilor tai. Pe scurt, ea este mindria ce inoata in dragostea nestinsa fata de poporul care te-a nascut si afirmat! Nu cred ca exista sentimente laice mai profunde decit patriotismul. Romanii considerau ca-i o nespusa bucurie sa mori pentru patria ta: Dulce et decorum est pro patria mori!
Din nefericire, acest frumos si inaltator sentiment este tot mai neglijat, pe masura ce omenirea, in speta europenii, sint din ce in ce mai preocupati de problemele integrarii si ale globalizarii. Cit ii priveste pe români, ei nu iau exemplul viu oferit de americani, nemti sau francezi, ci au cautat - si chiar au reusit! - sa se descotoroseasca de povara românismului, de indata ce au ajuns in afara României si s-au vazut integrati (unii dintre ei doar tolerati) in alte medii sociale, multe dintre ele de-a dreptul ostile tarii ce i-a nascut.
Desigur, este necesara si obligatorie operarea unei reale distinctii intre sentimentele patriotice curate, sincere, duioase, respectiv cele patriotarde, de fatada, afisate cu ostentatie, vulgare, dospind de falsitate si interese mirsave.
Nationalismul este un sentiment si o atitudine politico-sociala care s-a cristalizat in bataliile ideologice si diplomatice, indispensabile pe tot parcursul consolidarii, afirmarii si apararii natiunilor create.
Cele doua concepte - patriotismul si nationalismul - se presupun reciproc, iar toate rapturile teritoriale savirsite de natiunile mari si trufase in dauna celor mici n-au facut decit sa alimenteze sentimentele nationale ale celor napastuiti si ultragiati. Dar iata ca pina la urma tot ei sint acuzati de strainii necunoscatori si nesimtitori la durerile nationale, ca adica se fac vinovati de sentimentalisme desuete si de o dragoste penibila (sic!) vizavi de tara, istoria si traditiile lor. E clar, lumea pe care ne straduim sa o construim nu va avea ce face cu asemenea vestigii, caci ea va intruni toate caracteristicile unui vast ghetou civilizat, iar oamenii viitorului, fara mama si tata, fara tara si istorie, se vor mindri cu admirabilele lor insusiri de roboti eficient programati.
Insa o asemenea acuzatie ca cea de mai sus se articuleaza pe doua vicii de fond:
1. Cind e vorba de patria si neamul tau, nimic nu este exagerat! Mereu e prea putin, caci, dupa cum bine afirma inteleptii, "Tot ce este exagerat, devine insignifiant!". Ori maretia si valoarea morala a unui atare simtamint nobil nu pot fi minimalizate sau terfelite prin aranjamente politice, cel mai adesea nefericite pentru popoarele mici si mijlocii. Asemenea sentimente tin de substanta biosociala a cetatenilor, alimentata din seva istoriei datatoare de constiinta continuitatii traiului pe aceleasi meleaguri.
2. Mai este un viciu de natura filologica. Pentru manifestari ce duc la invrajbire si ura intre popoare si rase, ori la conflicte interetnice, existau deja termeni consacrati: sovinism, rasism, antisemitism, xenofobie. De ce era nevoie de inca un termen? Si inca un termen obtinut dupa secatuirea lui de un continut vrednic de cea mai aleasa cinstire. Ca doar nationalismul reflecta dorinta popoarelor de-a fi cineva in lume. Petre Tutea spunea: "Nemtii se cred buricul pamintului, englezii doua buricuri, iar francezii trei si jumatate".
Ei, da, cind nationalismul imbratiseaza formele radicale ale ultranationalismului, atunci da, el ajunge sa violeze ideea de echilibru social pe arii extinse, prin urmare el trebuie respins ca ceva extrem de primejdios, altfel lesne se ajunge la excese precum cele comise in perioada de trista amintire a Germaniei naziste.
Insa nationalismul românesc nu este creatia românilor de azi ori de ieri. El este creatia evanghelistului nostru, inegalabilul Eminescu!