"Lucrez traistute si zgardane pentru a-mi rotunji veniturile"
Interviu cu Ioana Ilies, pensionara din Sighetu Marmatiei
Ioana D. Ilies este pensionara de un an si, pentru a-si completa pensia, lucreaza traistute si zgardane ce au cautare printre turistii români si de peste hotare.
- Pentru marea majoritate a populatiei a fi pensionar inseamna odihna binemeritata dupa ani de munca. Dar dumneavoastra v-ati apucat de tesut si de insirat margele.
- Dupa 32 de ani si doua luni de munca cinstita, am o pensie atit de mica incit mi-e si rusine sa spun. O cunostinta din Poienile Izei, unde m-am nascut, proprietara unei pensiuni agroturistice, stiind ca ma pricep la tesut si la insirat margele si in general la meseriile pe care le invata fetele la tara, mi-a sugerat sa fac cite ceva pentru turisti. Si uite asa, azi una, miine alta, si am ajuns sa lucrez traistute si zgardane.
- Am inteles ca sinteti din Poienile Izei, dar de peste 30 de ani v-ati mutat la oras si ati lucrat altceva.
- E adevarat: dupa liceul pe care l-am facut la Viseu de Sus, am fost timp de trei ani suplinitoare in satul meu, apoi m-am casatorit si am ajuns cu serviciul si cu familia la Satu Mare si apoi la Sighet. Dar ceea ce inveti in tinerete de la mama si de la bunica nu prea se uita. E ca mersul pe bicicleta: e destul sa incepi din nou si totul merge ca pe roate.
- Am aflat ca ceea ce faceti are un mare succes printre turisti. Ce credeti, oare de ce?
- Stiu si eu? Poate pentru ca sint facute din materiale naturale si pentru ca pastrez modelele autentice, asa cum le-am invatat de la mama. Ma refer la tesut, pentru ca in ceea ce priveste zgardanele dau drumul fanteziei, in functie de ce fel de margele am. Din pacate nu prea gasesc margele in culorile pe care mi le-as dori.
- Ati amintit de familie: ati invatat pe cineva mestesugurile?
- Deocamdata nu am cui: am doi baieti, iar nepotii mei sint foarte mici. Dar, sincera sa fiu, nu prea vad tinerii de azi lucrind. Ei nu prea sint interesati: prefera sa le cumpere de-a gata, nu au rabdare. Ori mestesugurile cer multa rabdare si migala.
